Page 106 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

28 A→ G şi 29 A→G sunt frecvente la populaţia chineză şi africană, în timp ce mutaţiile - 87
C→G şi silent - 101 C→T sunt mai frecvente la populaţia din bazinul mediteranean .
1;7
Recomandări pentru analiza mutaţiilor
- stabilirea prognosticului în ceea ce priveşte fenotipul clinic (diferenţierea moleculară a
talasemiei intermedia de forma majoră);
- depistarea purtătorilor în familiile cu risc crescut;
- diagnosticul prenatal al beta talasemiei .
6;7
Specimen recoltat - sânge venos .
5
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant 5 .
Cantitate recoltată - 5 mL sânge .
5
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau
hemolizate .
5
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC .
5
Metodă – secvenţiere completă HBB .
5
Interpretarea rezultatelor
Tara de beta-talasemie (statusul heterozigot)
Persoanele purtătoare ale tarei de β-talasemie sunt de obicei asimptomatice; este posibil însă ca în
condiţii de stres hematopoietic (sarcină, infecţii intercurente) să apară manifestări legate de anemie.
Unii pacienţi pot să aibă splenomegalie.
Hemograma prezintă modificări caracteristice ale seriei eritrocitare: scădere uşoară a valorii
hemoglobinei, număr crescut de eritrocite, valori scăzute ale indicilor eritrocitari VEM şi HEM, lărgime
a distribuţiei eritrocitare de obicei normală. În medie, variabilele hematologice diferă la tarele β şi β ,
0
+
deşi poate exista o suprapunere considerabilă. În cazurile în care coexistă α-talasemia anomaliile
hematologice sunt mai puţin marcate.
Pe frotiul de sânge periferic, alături de microcitoză, se pot observa hipocromie, poikilocitoză, hematii
“în ţintă”, punctaţii bazofile. La examenul măduvei osoase se constată o celularitate crescută ca
urmare a hiperplaziei eritroide.
Diagnosticul se bazează pe detectarea unui procent crescut de HbA la electroforeza hemoglobinei
2
sau prin tehnică cromatografică (HPLC). Aproximativ o treime-o jumătate din pacienţi asociază şi un
procent crescut de HbF.
Proporţia de hemoglobină A se corelează cu tipul mutaţiei beta-talasemice. Astfel, în majoritatea
2
cazurilor de heterozigoţie pentru β sau de β -talasemie severă se înregistrează un procent de 4-5%
+
0
HbA , în timp ce în formele uşoare de β -talasemie procentul este de obicei de 3.6-4.2%. Procente mai
+
2
mari se constată în cazul tarelor asociate cu deleţia porţiunii 5’ a genei HBB, precum şi în cazurile de
mutaţii ale promotorului sau ale codonului de iniţiere.
Cauze de tară β-talasemică cu HbA normală
2
Există şi forme de β-talasemie cu un procent normal de HbA denumite silent β-thalasemmia. De
2,
exemplu în cazul mutaţiei C→G din poziţia 6 la codonul de terminalizare se constată un procent
mediu de 2.4%.
Dacă o persoană prezintă indici eritrocitari sugestivi pentru tara beta-talasemică dar procentul de
HbA nu este crescut este important să se excludă δβ-talasemia, hemoglobinopatia Lepore, precum şi
2
106