Page 104 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Genele β-globinei pe cromozomul 11

Adaptare după J. Clin. Invest117(4): 850-858 (2007)
Fenomenul de transcripţie include următoarele etape:
- transcripţia propriu-zisă: rezultă o copie ARN a genei, ce include secvenţele complementare atât
pentru exoni cât şi pentru introni;
- încapsularea şi poliadenilarea (capping + polyadenilation): ataşarea unor nucleotide speciale la
capetele 5’ şi 3’ ale ARN-ului;
- înnădirea (splicing): îndepărtarea intronilor din ARNm; secvenţele ARN corespunzătoare exonilor
sunt apoi “înnădite” împreună .
3
Beta talasemia apare mai frecvent la populaţiile din bazinul mediteranean însă pot fi afectate şi alte
grupuri etnice. Severitatea defectului este variabilă. Persoanele normale prezintă 2 alele pentru
β-globină, astfel că β-talasemia poate să apară într-o stare heterozigotă sau homozigotă. Deoarece
există un număr mare de mutaţii asociate cu β-talasemia sunt posibile şi cazuri de heterozigoţie
compusă, care apar atunci când o persoană posedă 2 gene mutante.
Sunt descrise două categorii mari de β-talasemie:
- β talasemia (beta zero talasemia): caracterizată prin absenţa expresiei unei gene β
o
anormale sau mai rar, deleţia acesteia; atunci când defectul apare în stare homozigotă (β /
o
β ) este afectată complet sinteza lanţurilor β şi implicit a hemoglobinei A;
o
- β talasemie (beta plus talasemie): caracterizată printr-o expresie redusă (dar nu absentă)
+
a unei gene β anormale; atunci când defectul apare în stare homozigotă există o oarecare
producţie de hemoglobină A .
1;6
Heterozigoţii compuşi pentru β-talasemie pot avea 2 gene β sau β diferite sau atât o genă β cât şi
o
+
+
una β (β /β ).
o
+
0
Tabloul clinic este extrem de variabil. Statusul heterozigot pentru β-talasemie, denumit şi tară
β-talasemică sau β-talasemie minoră, este în majoritatea cazurilor o condiţie clinic asimptomatică.
Statusul homozigot sau heterozigoţia compusă pentru β-talasemie conduc de obicei la un fenotip
clinic sever, denumit β-talasemie majoră, în care persoanele afectate sunt dependente de transfuziile
de sânge. Termenul de β-talasemie intermedia include condiţii clinice de severitate intermediară între
formele minoră şi majoră; persoanele afectate sunt simptomatice şi pot necesita ocazional transfuzii
de sânge, fără ca acestea să fie însă esenţiale pentru menţinerea vieţii .
1
Testarea genetică
Sunt cunoscute la ora actuală peste 200 de mutaţii asociate cu β-talasemia, care pot fi detectate prin
diverse tehnici PCR, hibridizare cu oligonucleotide sintetice sau secvenţiere .
7
104