Page 99 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Fenomenul de transcripţie include următoarele etape:
- transcripţia propriu-zisă: rezultă o copie ARN a genei, ce include secvenţele complementare atât
pentru exoni cât şi pentru introni;
- încapsularea şi poliadenilarea (capping + polyadenilation): ataşarea unor nucleotide speciale la
capetele 5’ şi 3’ ale ARN-ului;
- înnădirea (splicing): îndepărtarea intronilor din ARNm; secvenţele ARN corespunzătoare exonilor
sunt apoi “înnădite” împreună .
3
Alfa-talasemiile se produc atunci când una sau mai multe gene care codifică lanţurile α ale globinei
lipsesc sau sunt afectate. Severitatea defectului este variabilă; una din extreme este condiţia complet
asimptomatică ce rezultă din deleţia sau disfuncţia uneia din cele 4 gene α; la polul opus este situat
sindromul Hemoglobinei Bart, produs prin deleţia celor 4 gene α, caracterizat prin hidrops fetal, de
obicei incompatibil cu viaţa (edeme generalizate, efuziuni pleurale şi pericardice, hepatosplenomegalie,
anemie hipocromă severă în absenţa unei incompatibilităţi de grup sangvin şi Rh).
Unele din manifestările clinico-patologice ale sindroamelor alfa-talasemice rezultă ca urmare a
absenţei lanţului α, în timp ce altele se produc prin afectarea precursorilor eritropoietici de către
lanţurile non-α aflate în exces. Astfel, lanţurile β şi γ sintetizate în exces formează tetrameri, rezultând
hemoglobinele H (β ) şi Bart (γ ).
4
4
Atunci când ambele gene α de pe un singur cromozom suferă o deleţie sau o inactivare completă
a transcripţiei condiţia rezultată este denumită α talasemie (alfa-zero talasemie); atunci când se
0
menţine o funcţie reziduală a genei şi o anume producţie a lanţului α, de exemplu în cazul deleţiei unei
singure gene α de pe un cromozom, se utilizează termenul de α+ talasemie (alfa-plus talasemie).
Deleţia sau disfuncţia a trei gene α generează boala HbH.
Din punct de vedere al defectului genetic subiacent alfa-talasemiile sunt împărţite în talasemii
deleţionale şi non-deleţionale. Talasemiile deleţionale vor genera α talasemie sau α+ talasemie, în
0
funcţie de natura şi lungimea deleţiei. Talasemiile nedeleţionale conduc de obicei la α+ talasemie şi
rezultă prin:
- mutaţii ale codonului de iniţiere;
- mutaţii care afectează clivajul, înnădirea, poliadenilarea sau stabilitatea ARN-ului;
- producţia unui lanţ α structural anormal, care este fie sintetizat la o rată redusă, fie este
instabil . 1
Testarea genetică
Testarea prin tehnici de biologie moleculară a demonstrat că HBA şi HBA prezintă deleţii (ca urmare
2
1
a unor evenimente de recombinare aberantă) în 90% din cazuri şi mutaţii punctiforme la aproximativ
10% dintre indivizii afectaţi.
Metodele bazate pe reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) ce utilizează primeri specifici care flanchează
punctele de ruptură (breakpoints), detectează deleţia unei singure gene de α-globină
(α -talasemie) sau deleţia ambelor gene, α şi α de pe un singur cromozom (α -talasemie). Prin tehnica
0
+
2,
1
MLPA (multiple ligation-dependent probe amplification) se pot detecta deleţii mai puţin întâlnite. Cele
mai obişnuite deleţii care afectează o singură genă α sunt cele denumite -α şi -α ; în plus faţă de
4.2
3.7
acestea au mai fost raportate 3 deleţii mai rare . (-α ) este o deleţie de 4.2 kb la nivelul genei α 2;
6
4.2
(-α ) desemnează un grup de 3 deleţii uşor diferite cu lungimea de 3.7 kb produse la capătul 3’ al
3.7
99