Page 105 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

În majoritatea cazurilor este vorba de mutaţii apărute la nivelul genei HBB sau în apropierea acesteia
(substituţii ale unei singure nucleotide, deleţii sau inserţii oligonucleotidice). În funcţie de evenimentul
genetic afectat sunt descrise trei tipuri de mutaţii:
- care afectează transcripţia β-globinei;
- care afectează procesarea ARNm (fenomenele de splicing sau poliadenilare);
- care produc o translaţie anormală a ARNm (mutaţii nonsens sau ale cadrului de citire) .
3
Un procent redus de cazuri rezultă ca urmare a unei deleţii mari a genei sau a secvenţelor de control
situate în amonte .
1;2
Din punct de vedere al severităţii defectului indus mutaţiile genei HBB se clasifică în două mari
categorii:
 Mutaţii care blochează sinteza β-globinei şi determină β -talasemie
o
• Mutaţii nonsens: substituţii ale unei singure nucleotide în codoni normali care creează un codon
de terminalizare; de exemplu mutaţia codonului 39 (C – T) introduce codonul de terminalizare
AUG în genă, respectiv rezultând un ARNm nefuncţional; această mutaţie s-a descoperit la
marea majoritate a cromozomilor talasemici de la pacienţi din regiunea Mediteraneană.
• Mutaţia codonului de iniţiere: împiedică complet transcripţia; sunt descrise 7 mutaţii ale codonului
de iniţiere ATG care codifică metionina.
• Mutaţiile cadrului de citire a genei: deleţii sau inserţii a 1, 2 sau mai mult de 3 nucleotide care
alterează cadrul de citire al ARNm prin introducerea unui codon de terminalizare; de exemplu -1
în codonul 41 (UGA); -1 în codonul 6.
• Mutaţiile la nivelul jonţiunii de splicing: toate joncţiunile intron – exon confirmă regula Chambon
(5’ GT/AG 3’) necesară pentru un splicing normal; mutaţiile ce alterează aceste nucleotide nu
vor avea un splicing normal, de exemplu IVSI-1 (G – A); IVSII-1 (G – A) .
7
 Mutaţii care diminuează sinteza β-globinei şi determină β -talasemie
+
• Mutaţii ale secvenţei consens: creează situsuri de splicing alternative, de exemplu: IVSI-5
(G - T); IVSI-6 (T - C); ultima mutaţie este de origine mediteraneană.
• Mutaţii punctiforme în exoni: mutaţiile în secvenţele codificatoare pot determina procesări
anormale ale ARNm; secvenţa din jurul dinucleotidului GT din codonul 25 are 6 din 9 poziţii în
comun cu secvenţa consens de la situsul de joncţiune de la capătul 5’, dar nu par să fie implicate
în procesarea normală; au fost descrise trei mutaţii în interiorul acestui situs de splicing care duc
la activarea sa: prima mutaţie (G→A din codonul 26) dă naştere structurii proprii HbE care este
asociată cu fenotipul unei β-talasemii uşoare; similar, Hb Knossos are o mutaţie în codonul 27
(G→T) şi prezintă fenotip β-talasemic; a treia mutaţie ce face parte din acest tip este substituţia
A→T din codonul 24 - o substituţie silenţioasă la nivel de proteină, dar asociată cu o severitate
moderată a fenotipului β -talasemic.
+
• Mutaţii punctiforme în introni: produc situsuri criptice de splicing şi astfel se generează un ARNm
aberant în plus faţă de un ARNm normal; de exemplu IVSI-110, IVSII-745.
• Mutaţii ale promotorului: au fost descrise diverse mutaţii în regiunea promotorului care reduc rata
de legare a ARN polimerazei, ceea ce are ca rezultat reducerea transcripţiei cu 20-30%; mutaţiile

105