Page 107 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 107

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        α-talasemia. Poate să existe şi o γδβ-talasemie, însă această condiţie este foarte rară. Unii pacienţi
        cu anemie feriprivă pot să aibă indici eritrocitari atipici; în special copiii pot prezenta o anemie feriprivă
        însoţită de un număr crescut de eritrocite.
        Un  nivel  scăzut  de  feritină  indică  un  deficit  de  fier  dar  nu  exclude  diagnosticul  de  tară  beta-
        talasemică.
        Mutaţiile HBB asociate cu anomalii hematologice minore sau absente în statusul heterozigot pun
        probleme importante de diagnostic; identificarea acestora este necesară deoarece pot determina o
        afecţiune semnificativă clinic la homozigoţi sau heterozigoţi compuşi. Aceste tipuri de mutaţii pot fi
        împărţite în două grupuri:
            - mutaţii care determină “silent thalassemia” cu indici eritrocitari şi procent de HbA  normale;
                                                                     2
            - mutaţii care determină “almost silent thalassemia” cu procent de HbA  normal şi indici
                                                             2
             eritrocitari modificaţi.
        Aceste forme pot fi detectate numai prin testare genetică. Unele mutaţii, cum ar fi +1480 C→G întâlnită
        la populaţia greacă, sunt atât de uşoare încât determină aproape întotdeauna “silent thalassemia”.
        Mutaţiile cel mai frecvent responsabile de această formă de talasemie sunt -101 C→T şi - 92 C→T
        asociate  cu  următoarele  valori  medii:  VEM=83.9  fL,  HEM=28.6  pg  şi  HbA =3.4%.  “Almost  silent
                                                               2
        thalassemia” rezultă dintr-un grup mici de mutaţii, cum ar fi CAP+1 A→C în India şi ocazional IVS-6
        T→C la mediteraneeni. Heterozigoţii pentru IVS-6 T→C prezintă următoarele intervale de valori :
        VEM=60-78 fL şi HbA =3.2-4-6%.
                        2
        Deficitul de fier reduce procentul de HbA atât la persoanele fără defecte ale globinei cât şi la cele cu
                                     2
        tară beta-talasemică. Acest lucru nu reprezintă o problemă pentru persoanele cu o anomalie genetică
        însoţită de creşteri semnificative de HbA  însă pentru cei cu mutaţii uşoare asociate cu creşteri
                                      2,
        minore de HbA  deficitul de fier maschează tara beta-talasemică. Din acest motiv se recomandă ca la
                   2
        pacienţii cu anemie feriprivă severă sau moderată să se corecteze mai întâi deficitul de fier după care,
        în cazul în care persistă modificările indicilor eritrocitari, să se măsoare procentul de HbA  O excepţie
                                                                      2.
        de la această recomandare se va face în cazul pacientelor gravide la care diagnosticul tarei beta-
        talasemice trebuie stabilit imediat. În această situaţie este necesar să se investigheze şi partenerul;
        dacă acesta este depistat cu tară beta-talasemică, se va lua în considerare testarea genetică la
        gravidele cu niveluri de HbA  la limită.
                            2
        Anemia megaloblastică poate conduce de asemenea la reducerea procentului de HbA şi interfera cu
                                                                     2
        diagnosticul tarei β-talasemice.
        Asocierea indicilor eritrocitari modificaţi cu un nivel normal de HbA poate rezulta şi din coexistenţa
                                                        2
        δ-talasemiei cu o mutaţie β  sau β ce induce un procent mare de HbA (întâlnită la sarzi şi ciprioţi).
                            0
                                 +
                                                           2
        Hemoglobina Knossos este responsabilă de asemenea de unele cazuri de tară β-talasemică cu un
        nivel normal de HbA .
                       2
        Prezenţa concomitentă a unei mutaţii β-talasemice uşoare (cum ar fi CAP+1 A→C) şi a unei tare de
        α -talasemie sau a unui status homozigot pentru α -talasemie face ca diagnosticul tarei β-talasemice
         0
                                            +
        să fie adesea omis.
        Tară β-talasemică cu indici eritrocitari normali şi HbA crescută
                                             2
        Unii pacienţi heterozigoţi pentru anumite variante de β-talasemie uşoară  pot să aibă niveluri crescute
        de HbA în prezenţa unor indici eritrocitari normali; această condiţie a fost constată la o parte din
              2
                                                                           107
   102   103   104   105   106   107   108   109   110   111   112