Page 112 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

lanţurile non-α au o structură asemănătoare lanţurilor δ la capatul N-terminal şi lanţurilor β la capătul
C-terminal 1;3;5 .
Mecanismul molecular aflat la baza acestei hemoglobinopatii este apariţia în cursul meiozei a unui
crossing-over inegal, cu deleţia porţiunii 3’ a genei δ şi cea a porţiunii 5’ a genei β, ceea ce dă naştere
la gena de fuziune δβ. Gena de fuziune codifică un lanţ hibrid δβ care este sintetizat la o rată mult mai
redusă în comparaţie cu lanţul β normal, datorită instabilităţii ARN-ului mesager 1;2;5 .
Hemoglobinopatia Lepore la heterozigoti se caracterizează prin prezenţa Hb Lepore într-un procent
de 5-10%, cu migrare asemănătoare HbS şi scăderea procentului de Hb A ; la homozigoţi Hb Lepore
2
reprezintă 10-20%, restul fiind format de HbF (Hb A şi Hb A lipsesc în totalitate) .
3
2
Deoarece situsurile de deleţie sunt variabile au fost descrise mai multe tipuri de hemoglobinopatie
β
cu fuziunea δβ, cele mai importante fiind: Hb Lepore Boston-Washington (δ 87Gln 116His ), Hb Lepore
Hollandia (δ 22Ala 50Thr ) şi Hb Lepore Baltimore (δ 50Ser 86Ala ) care diferă în ceea ce priveşte regiunea la
β
β
care s-a produs crossing-over-ul .
1;6
Hemoglobinopatia cea mai frecventă este Hb Lepore Boston-Washington, întâlnită mai ales la populaţia
din sudul Italiei, în Grecia (în special Macedonia), România, Turcia şi Iran (Rowly et al.1969) .
5
Trebuie menţionat faptul că fenomenul de crossing-over inegal are loc şi la nivelul genelor normale δ
şi β. Produsul acestor gene anti-Lepore reprezintă 15-20% din totalul de hemoglobină. În funcţie de
localizarea fuziunii au fost descrise mai multe hemoglobine anti-Lepore: Hb Miyada, P Congo, P Nilotic,
Hb Lincoln Park, purtătorii având un nivel normal de hemoglobină şi indici eritrocitari normali .
2
Hb Lepore este importantă datorită posibilităţii interacţiunii cu hemoglobina S şi cu beta-talasemiile.
Din punct de vedere funcţional poate fi considerată ca o (δβ) -talasemie.
+
Tabloul hematologic la heterozigoţi nu poate fi diferenţiat de cel al tarei de β-talasemie. Hemoglobinopatia
Lepore poate fi detectată prin analiza electroforetică a hemoglobinei; la pH alcalin hemoglobina Lepore
migrează asemănător HbS; în mediu acid Hb Lepore migrează în dreptul HbA. HBA2 este redusă
în medie la jumătate din valoarea normală; HbF poate fi uneori uşor crescută . Homozigoţii pentru
1
hemoglobina Lepore, la fel ca şi heterozigoţii compuşi pentru Hb Lepore şi β-talasemie, prezintă
tabloul clinic şi hematologic al β-talasemiei majore sau cel al β-talasemiei intermedia 1;2;5 .
Identificarea şi cuantificarea Hb Lepore se poate face şi prin metoda cromatografică HPLC, dar
metodele de biologie moleculară sunt necesare pentru stabilirea tipului de hemoglobinopatie .
2;4
Recomandări pentru testarea genetică
- depistarea purtătorilor, mai ales la persoanele care asociază siclemie sau β-talasemie (în
scop prognostic);
- diagnostic prenatal .
2
Specimen recoltat - sânge venos .
4
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant 4 .
Cantitate recoltată – 5 mL sânge .
4
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau
hemolizate .
4
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC .
4
Metodă – secvenţierea produşilor genei de fuziune δβ .
4
112