Page 114 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

A uşoară (FVIII = 5-30%) prezintă sângerări anormale după intervenţii chirurgicale, extracţii dentare
sau traume majore, aceştia fiind de obicei diagnosticaţi mai târziu în timpul vieţii . Proporţia cazurilor
1;5
severe, moderate, uşoare este de 50%, 10%, respectiv 40% . Aproximativ 10% din femeile carrier
6
au nivelul FVIII <35% şi sunt simptomatice, simptomele fiind de obicei uşoare, variaţiile în nivelul
FVIII fiind atribuite lionizării (inactivarea cromozomului X normal în cursul embriogenezei) 1;5;6 . Alte
cauze ale hemofiliei A la femei sunt: copilul de sex feminin moşteneşte doi cromozomi X anormali
de la tatăl hemofilic şi mama carrier; anumite boli cromozomiale pot duce la apariţia unui genotip
hemizigot şi induc hemofilia prin absenţa unei alele normale: mozaicism 45XX/45X, cariotip 46XY,
deleţia cromozomului X (genotip XO, sindrom Turner). În cazuri rare bolnavi nehemofilici, cu boli
autoimune (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă) sau după administrare de medicamente
(peniciline, fenitoin) sau cu boli limfoproliferative, pot dezvolta autoanticorpi anti-FVIII care determină
apariţia hemofiliei A dobândite.
Comoştenirea mutaţiei factorului V Leiden sau a altor factori de risc protrombotic poate explica
variabilitatea fenotipului între pacienţi cu acelaşi defect molecular al FVIII .
2
Rosendaal şi alţii (1990) au prezentat dovezi că mortalitatea datorată bolii ischemice cardiace este
mai mică la hemofilici decât în populaţia generală .
6
Gena FVIII are 186 bp (perechi de baze), cu 26 exoni şi 25 introni, conţinând insule CpG, care
predispun gena la mutaţii şi codifică un ARNm de 9 kb, aproximativ 5% din ADN fiind localizat în exoni,
iar 95% reprezentând “non-coding” ADN. FVIII este exprimat cu un peptid semnal de 19 aminoacizi,
proteina matură are 2332 reziduuri, structura domeniilor dinspre capătul amino-terminal fiind “A1-A2-
B-A3-C1-C2”, omologă FV al coagulării. Este sintetizat în principal în ficat şi circulă în plasmă sub
formă inactivă fiind stabilizat prin legare de FVW. O dată activat de către trombină, este eliberat de
FVW şi se leagă la suprafaţa membranară fosfolipidică.
Diagnosticul de hemofilie A este stabilit la indivizi cu nivel scăzut al activităţii coagulante a FVIII în
prezenţa unui nivel normal de FVW .
1;4
Recomandări pentru testarea genetică în hemofilia A 1;5
• Testarea genetică a unui individ afectat pentru detecţia mutaţiei specifice a FVIII într-o
familie, în vederea obţinerii de informaţii necesare consilierii genetice a membrilor familiei
cu risc crescut.
• Diagnosticul diferenţial cu boala von Willebrand, în special tipul 3 (care clinic şi biochimic
este similară hemofiliei A uşoare), constând în testarea genetică a genei FVIII, testarea
genetică a genei FVW sau măsurarea activităţii FVW de legare a FVIII (când aceasta este
disponibilă).
• La indivizii care reprezintă singurul caz din familie identificarea mutaţiei specifice poate
ajuta la predicţia fenotipului clinic şi stabilirea riscului de a dezvolta inhibitori ai FVIII.
• Testarea pentru carrier a rudelor cu risc (necesită identificarea mutaţiei cauzatoare în
familie). Se recomandă ca statusul de carrier să fie stabilit înaintea sarcinii sau cât mai
devreme în sarcină.
• Diagnosticul prenatal şi preimplantare pentru sarcinile cu risc (necesită identificarea mutaţiei
cauzatoare în familie). Procedura uzuală constă în determinarea sexului fetal prin analiza

114