Page 120 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Diagnosticul de hemofilie B este stabilit la indivizi cu nivel scăzut al activităţii coagulante a FIX .
1
Deficienţa uşoară a FIX trebuie întotdeauna luată în considerare în diagnosticul diferenţial al pacienţilor
cu sângerări sugestive şi rezultate normale ale testelor de coagulare de rutină (PT, aPTT), deoarece
mulţi reactivi pentru aPTT nu detectează deficienţele uşoare (20-30%) ale FIX .
1;2
Activitatea coagulantă a FIX în sângele de cordon la nou-născuţii la termen este mai mică decât la
adulţi (în medie ~30%, limite 15-50%); astfel diagnosticul de hemofilie B poate fi stabilit la sugar dacă
activitatea FIX <1%, dar este echivoc la valori moderat scăzute (15-20%), iar testul trebuie repetat la
vârsta de 6 luni .
1;4
Recomandări pentru testarea genetică în hemofilia A
• Testarea genetică a unui pacient pentru detecţia mutaţiei specifice a FIX într-o familie, în
vederea obţinerii de informaţii necesare consilierii genetice a membrilor familiei cu risc
crescut.
• La indivizii care reprezintă singurul caz din familie identificarea mutaţiei specifice poate
ajuta la predicţia fenotipului clinic şi stabilirea riscului de a dezvolta inhibitori ai FIX.
• Testarea pentru carrier a rudelor cu risc (necesită identificarea mutaţiei cauzatoare în
familie) este recomandată înaintea sarcinii sau cât mai devreme în sarcină.
• Diagnosticul prenatal şi preimplantare pentru sarcinile cu risc (necesită identificarea mutaţiei
cauzatoare în familie) Procedura uzuală constă în determinarea sexului fetal prin analiza
cromozomilor în celulele fetale obţinute din vilozităţile coriale la 10-12 săptămâni de sarcină
sau prin amniocenteză la 15-18 săptămâni, iar dacă cariotipul este 46XY, ADN-ul extras
din celulele fetale poate fi analizat pentru prezenţa mutaţiei sau pentru markerii informativi.
Dacă mutaţia nu este cunoscută, iar linkajul nu este informativ, diagnosticul prenatal este
posibil prin măsurarea activităţii coagulante a FIX în sângele obţinut prin puncţia percutană
a cordonului ombilical la 18-21 săptămâni de sarcină (diagnosticul de hemofilie B poate fi
stabilit dacă nivelul FIX este <1%, dar este echivoc dacă este moderat scăzut) . 1
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant . 3
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
3
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant . 3
Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC .
3
Metodă – secvenţierea genei F9 şi analiza deleţiilor/duplicaţiilor prin MLPA .
3
Interpretarea rezultatelor
Aproximativ 99% din pacienţii cu hemofilie B prezintă mutaţii la nivelul genei F9. Au fost descrise 896
mutaţii distincte raportate în baza de date a FIX, ~30% apărând la nivelul dinucleotidelor CpG, care
de obicei implică reziduuri de arginină critice, rezultând în proteine disfuncţionale. Diferite genotipuri
se asociază cu lipsa absolută sau relativă a proteinei FIX, iar câteva mutaţii missense se asociază cu
o proteină disfuncţională . Cel mai frecvent intâlnite sunt mutaţiile missense (54%) urmate de mutaţiile
7
STOP (21,3%).

120