Page 130 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

în funcţie de modul de splicing alternativ. Atunci când capătul N- terminal al proteinei este codificat
de exonul 1 (ABL1A), proteina este localizată în nucleu; când este implicat exonul 1b (ABL1B),
conformaţia glicinei N –terminale este modificată de către acidul miristic, ceea ce duce la direcţionarea
proteinei spre membrana plasmatică . Abl prezintă o structură proteică complexă cu cel puţin trei
2
domenii funcţionale: un domeniu responsabil de fosforilare şi celelalte două, SH2 şi SH3, care reglează
activitatea primului. Capacitatea Abl de transformare celulară este proporţională cu abilitatea sa de a
fosforila reziduurile de tirozină. Se presupune că Abl se leagă de proteina-ţintă; domeniul SH2 creşte
activitatea kinazică promovând transformarea celulară, în timp ce domeniul SH3 reduce activitatea
Abl. În plus, se crede că SH3 ar interveni şi în reglarea activităţii GTP-azice, cunoscută a fi implicată
în calea de transducţie a semnalului unei alte proto-oncogene, ras, a cărei expresie anormală este
asociată cu dezvoltarea cancerului. Sunt descrise şi alte două domenii funcţionale la nivelul proteinei
Abl: un domeniu care se leagă de secvenţe nucleotidice specifice ale ADN-ului, ceea ce sugerează
posibilitatea ca Abl să fie şi un factor de transcripţie; în al doilea rând există o regiune care facilitează
legarea de F-actină în citoplasmă. Prin studii a fost demonstrat faptul că pierderea regiunii N-terminale
normale a Abl care mediază autoreglarea, ca urmare a translocaţiei Ph, conduce la creşterea activităţii
de fosforilare a tirozinei precum şi la o legare crescută a F-actinei, transformând astfel Abl într-o
proteină oncogenică ce ar putea fi responsabilă de proliferarea anormală a precursorilor mieloizi în
LMC .
8;13
Gena BCR are o lungime de 130 kb şi conţine 23 de exoni. Primul intron care separă exonii 1 şi 2 a
fost considerat iniţial ca având o lungime de 68 kb, acum se ştie însă că include doi exoni adiţionali
(un exon alternativ e1’ şi un exon alternativ e2’). Au fost identificaţi doi produşi de transcripţie de 4.5 şi,
respectiv, 7.0 kb în funcţie de modul de splicing alternativ; pot rezulta astfel 2 proteine de dimensiuni
diferite, 130 şi, respectiv, 160 kDa . Proteina Bcr este exprimată în stadiile primare ale diferenţierii
6
mieloide, nivelul său scăzând în celulele mature; potrivit unor cercetători ar putea constitui o serin/
treonin kinază mai degrabă decât o tirozin kinază ca proteina ABL .
8
Regiunea 5’ netranslatată a genei are o importanţă majoră deoarece gena de fuziune rezultată în urma
translocaţiei Ph este reglată de promotorul BCR. Bogată în bazele nucleotidice G şi C, această regiune
facilitează formarea de structuri loop şi stem cu posibil rol în reglarea translaţională, comună în multe
gene ‘housekeeping’ (gene exprimate constant în toate celulele) . Gena este exprimată ubiquitar,
5;12
cu un nivel ridicat al ARN-ului mesager în ţesutul hematopoetic şi creier. Primul exon are o importanţă
majoră, fiind inclus în toţi produşii de fuziune BCR-ABL. La nivelul acestuia se exprimă activitatea de
serin/treonin kinază a proteinei Bcr; astfel Bcr îşi poate autofosforila reziduurile de serină şi treonină.
În afecţiunile Ph pozitive, fosfotirozinele sunt prezente în ambele proteine Bcr şi Bcr-Abl datorită
activităţii de tirozin-kinază a Bcr-Abl. Primul exon al componentei Bcr din Bcr-Abl este de asemenea
fosforilat la reziduurile de serină şi treonină. În plus, acesta conţine mai multe domenii care leagă
regiunile SH2 ale altor proteine şi deţine în acest sens un rol important în asamblarea complexelor de
transducţie a semnalului. Un astfel de domeniu SH2 care se leagă de Bcr este cel al proteinei Abl, iar
această interacţiune este mediată de către serina şi treonina fosforilată. Secvenţele Bcr implicate în
această interacţiune sunt situate între aminoacizii 192-242 şi 298-413 şi sunt esenţiale în activarea
oncogenică a Bcr-Abl. Un alt domeniu funcţional în exonul 1 al Bcr este cel de oligomerizare prin care
s-a constatat că Bcr şi Bcr-Abl co-imunoprecipită. Domeniul de oligomerizare afectează de asemenea

130