Page 132 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 132

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       mare (p230) este prezentă  în forme rare de LMC caracterizate printr-o componentă neutrofilică
       proeminentă; aceste cazuri nu trebuie incluse însă în entitatea „leucemie neutrofilică cronică”, ci mai
       degrabă considerate ca fiind LMC, datorită prezenţei genei de fuziune BCR-ABL. Restul cazurilor
       de LAL Ph pozitive demonstrează prezenţa produşilor de transcripţie b3a2 sau b2a2. Merită să fie
       menţionat faptul că au fost identificate puncte de ruptură ale genei BCR în afara regiunilor menţionate
       în unele cazuri rare de LMC şi LAL. În plus translocaţia (9,22) a fost foarte rar detectată la pacienţi cu
       alte neoplazii hematologice, cum ar fi mielomul multiplu şi limfoamele cu celule B 3;8;10 .
       Semnificaţia clinică a diferitelor puncte de ruptură în LMC nu este clar definită. Cu toate acestea
       s-au putut efectua anumite corelaţii. LMC survenită atât la copil cât şi la adult este asociată aproape
       întotdeauna cu proteina himerică p210; în timp ce două treimi din adulţi prezintă transcriptul b3a2,
       la copii predomină b2a2. Mai mult, două grupuri diferite de cercetători au raportat asocierea b3a2
       cu un număr mai mare de trombocite decât b2a2. Această constatare nu a fost confirmată însă de
       un al treilea grup din Marea Britanie . În cazurile de LMC asociate cu transcriptul e1a2 componenta
                                8
       monocitară este mai proeminentă, iar numărul total de leucocite, bazofilia şi splenomegalia sunt mai
       reduse decât în p210 LMC .
                         10
       Gene de fuziune BCR-ABL pot fi detectate şi în leucocitele unor persoane sănătoase; în timp ce
       BCR-ABL se exprimă relativ frecvent în celulele hematopoietice, doar foarte rar celulele dobândesc
       modificările necesare pentru a produce leucemie .
                                         3;10
       Activitatea tirozin kinazică este esenţială pentru procesele de semnalizare celulară şi de creştere, iar
       intensificarea acesteia a fost asociată cu modificări oncogenice în câteva sisteme. Atât p210 Bcr-Abl  cât şi
       p190 Bcr-Abl  prezintă activitate tirozin-kinazică constitutivă (constantă indiferent de cerinţele fiziologice),
       cu niveluri mai mari înregistrate la proteina p190 Bcr-Abl . Majoritatea tirozinelor autofosforilate se găsesc
       la nivelul segmentului Bcr din Bcr-Abl, iar activitatea tirozin kinazică este atribuită domeniului kinazic
       localizat în segmentul Abl. Se crede că gradul activităţii de transformare a Bcr-Abl se corelează cu
       gradul activităţii tirozin-kinazei şi că această activitate a fost implicată în autonomia faţă de factorii de
       creştere pe care Bcr-Abl o conferă celulelor. De asemenea Bcr-Abl induce fosforilarea multor proteine
       implicate în transducţia semnalului, adeziunea celulară, proliferare şi apoptoză .
                                                              4
       Clasic, sunt descrise 2 sau 3 stadii clinice de evoluţie a bolii, însă în practica medicală curentă a
       devenit din ce în ce mai frecvent ca pacienţii să fie diagnosticaţi în stadiul preclinic ca urmare a
       creşterii numărului controalelor periodice. Studiile au arătat că există o perioadă de aproximativ 6 ani
       din momentul apariţiei translocaţiei cromozomiale şi dezvoltarea manifestărilor clinice. Primul stadiu
       clinic este reprezentat de o fază cronică care în trecut avea o durată medie de 4 ani, urmată de
       o fază mai agresivă – faza accelerată/faza blastică cu un prognostic rezervat. Faza accelerată se
       caracterizează prin creşterea numărului de blaşti în sângele periferic şi/sau măduva osoasă, bazofilie,
       trombocitopenie persistentă, creşterea dimensiunilor splinei şi a numărului de leucocite în condiţiile
       tratamentului  adecvat,  evidenţierea  unei  evoluţii  clonale  la  examenul  citogenetic.  Faza  blastică
       include următoarele elemente: ≥20% blaşti în sângele periferic şi/sau măduva osoasă, proliferarea
       extramedulară a blaştilor sau prezenţa unor aglomerări mari de blaşti în măduva osoasă. Această
       fază denotă transformarea LMC în leucemie acută, care poate fi de linie mieloidă (~70%) sau limfoidă
       (~30%).
       Diagnosticul CML se bazează pe examenul frotiului de sânge periferic, biopsia de măduvă osoasă,
       examenul  citogenetic  pentru  detectarea  cromozomului  Philadelphia  şi  testele  moleculare  pentru


         132
   127   128   129   130   131   132   133   134   135   136   137