Page 137 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 137

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        hematopoietică . De asemenea au fost identificate şi alte mutaţii la nivelul căii JAK-STAT la unii
                   2
        pacienţi cu MPN JAK2V617F(-), sugerând că activarea constituţională a acestei căi de semnalizare
        este o trăsătură comună acestor afecţiuni .
                                      5
        Practic toate căile de transmitere a semnalului intracelular sunt legate printr-o cascadă de fosfotransfer
        mediat prin kinaze. La om sunt exprimate mai mult de 500 kinaze care fosforilează proteine distincte, în
        mod tipic la nivelul reziduurilor de tirozină, serină sau treonină. JAK2 (Janus-associated kinase 2) este
        membră a unei familii de patru tirozin kinaze citoplasmatice, care include de asemenea JAK1, JAK3
        şi TYK2 . Tirozin kinazele JAK sunt componente cruciale care integrează componente din diverse
              12
        căi de semnalizare intracelulară, incluzând căile Src kinazei, Ras-MAP kinazei, PI3K-AKT şi STAT,
        consecutiv interacţiunii receptorilor pentru citokine/interferon cu liganzii lor. Astfel activitatea optimă a
        JAK kinazelor este critică pentru transmiterea normală a semnalului citokinelor şi factorilor de creştere.
        Supraactivitatea JAK kinazelor a fost implicată în tumorigeneză fiind asociată cu diferite sindroame
        leucemice,  mutaţii activatoare în JAK1 fiind recent descoperite în leucemia acută limfoblastică cu
        precursor de celulă T, în schimb deficienţa JAK3 a fost asociată cu imunodeficienţa combinată severă şi
        un inhibitor selectiv al JAK3 a fost dezvoltat formând o nouă clasă de medicamente imunosupresoare.
        Deficienţa JAK2 la şoareci este letală în stadiul embrionar prin eşecul eritropoiezei 7,12,13 .
        Structura  tridimensională  a  JAK  kinazelor  este  în  prezent  necunoscută,  aceasta  datorându-se  şi
        faptului că acestea sunt proteine relativ mari, de peste 1100 aminoacizi, cu mase moleculare aparente
        de 120-140kDa. Fiecare din kinazele JAK are 7 domenii bine conservate între specii, “JAK homology”
        JH1-JH7, care nu prezintă asemănare cu niciun model proteic cunoscut  (vezi figura 1). Domeniul
        JH1 de la capătul C-terminal conţine domeniul catalitic. Valina din poziţia 617 se află în domeniul
        JH2, un domeniu pseudokinazic, care prezintă omologie semnificativă cu domeniul JH1, dar îi lipseşte
        activitatea catalitică, lipsindu-i câţiva aminoacizi critici, necesari pentru o kinază funcţională. Această
        arhitectură în tandem constituie marca JAK kinazelor şi le conferă numele, după zeul Roman Janus
        (Ianus) cu două feţe, însemnând începutul şi sfârşitul. Pe baza observaţiei că deleţia domeniului JH2
        duce la creşterea activităţii JAK2 kinazei, s-a sugerat că domeniul JH2 reglează negativ activitatea
        kinazică  JH1 5;7;10;13 .  Capătul  N-terminal  conţine  domeniile  SH2-like  (JH3-JH4)  şi  un  domeniu
        omolog FERM (4-point-1, Erzin, Radixin, Moesin) (JH6-JH7), implicat în interacţiunea cu proteine
        transmembranare, cum ar fi receptorii pentru citokine, şi, în plus, leagă domeniul kinazic, reglându-i
        pozitiv activitatea catalitică (vezi fig. 18.1.1.14.1).
                           13









             Fig. 18.1.1.14.1  Reprezentare schematică a structurii primare a Janus-kinazelor (Jaks)
                            (Adaptare după Genome Biol. 2004; 5(12): 253).



                                                                           137
   132   133   134   135   136   137   138   139   140   141   142