Page 142 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

La pacienţii cu PV JAK2V617F(+) utilizarea interferonului a fost raportată că reduce încărcătura alelei
mutante, cu obţinerea ocazională a remisiunii moleculare .
1
Spre deosebire de JAK2V617F în care o singură alelă a fost identificată, au fost raportate cel puţin 8
mutaţii distincte în exonul 12 al JAK2, incluzând mutaţii missense, deleţii, şi inserţii implicând reziduurile
537-543 (N542-E543del, F537-K539delinsL, E543-D544del, K539L ). Ca şi în cazul JAK2V617F,
6
expresia mutaţiilor exonului 12 duce la creşterea citokin-independentă a celulelor hematopoietice,
activarea căilor de semnalizare STAT5, AKT şi MAP kinazei. Mutaţiile activatoare ale exonului 12
contează probabil pentru mai puţin de 2% din pacienţii cu PV, fiind identificate până în prezent numai
la pacienţi cu eritrocitoză JAK2V617F(-) şi, în majoritatea cazurilor, la cei cu eritrocitoză idiopatică fără
leucocitoză şi trombocitoză asociate. Aceasta sugerează faptul că mutaţii activatoare diferite în JAK2
se asociază cu fenotipuri clinice diferite . Mutaţiile exonului 12 JAK2 sunt suficiente să producă
5;10
eritrocitoză în stare heterozigotă, rezultând într-o semnalizare ligand-independentă prin JAK2 mai
puternică, iar proteine ţintă, cum ar fi Stat5, ERK1 şi ERK2 par să fie mai puternic fosforilate decât în
cazul JAK2V617F . Absenţa mutaţiilor exonului 12 la pacienţii cu TE este în acord cu conceptul că
8;9
niveluri scăzute ale semnalizării JAK2 favorizează trombocitoza, în timp ce semnalizarea mai activă
favorizează eritrocitoza .
8
Pacienţii cu mutaţii ale exonului 12 JAK2 se prezintă cu eritrocitoză, niveluri scăzute ele eritropoietinei
serice şi cu histologie medulară distinctivă (hiperplazie eritroidă fără anomalii morfologice ale
megakariocitelor şi liniei granulocitare). Ca şi în alte MPN, se pot obţine culturi eritroide eritropoietin-
independente din celulele sanguine periferice, iar anomaliile citogenetice, splenomegalia sau
transformarea mielofibrotică au fost observate la unii pacienţi .
8
Recomandări pentru mutaţia JAK2V617F şi interpretarea rezultatelor
● Evaluarea diagnostică iniţială a pacienţilor cu suspiciune clinică de MPN şi BCR-ABL1(-).
● Evaluarea policitemiilor împreună cu nivelul seric al eritropoietinei.
Genotiparea moleculară face parte din criteriile de diagnostic WHO 2008 pentru MPN, respectiv
testarea pentru mutaţiile JAK2, MPL şi KIT devenind un instrument standard în protocolul de
diagnostic al MPN, detecţia uneia din aceste mutaţii stabilind cu certitudine prezenţa unei boli clonale
şi excluzând granulocitoza, eritrocitoza, trombocitoza sau mielofibroza reactivă .
11
În schimb ele nu pot distinge între diferitele forme de MPN, deşi mutaţiile exonului 12 JAK2 nu au fost
raportate până în prezent decât în PV şi nici un pacient cu PV nu a prezentat o mutaţie MPL . Pentru
10
un diagnostic definitiv rezultatul trebuie corelat cu datele clinice şi alte date de laborator, precum şi cu
modificările histopatologice caracteristice fiecărui subtip (vezi figura 18.1.1.14.3).
11

142