Page 141 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 141

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




























                          Figura 18.1.1.14.2 Model pentru patogeneza MPN
                     (Adaptare după Levine, R. L. et al. Blood 2008;112:2190-2198).

        CHS = celula stem hematopoietică     PV = policitemia vera
        TE = trombocitemia esenţială              MF = mielofibroză
        Rolul mutaţiei JAK2V617F(+) în complicaţiile MPN, incluzând tromboza, mielofibroza şi transformarea
        leucemică rămâne necunoscut . Pacienţii cu TE JAK2V617F(+) au fost raportaţi ca prezentând rate
                              5
        crescute de tromboză generală şi tromboză venoasă comparativ cu cei fără mutaţie, dar o asociere
        directă  între  TE  JAK2V617F(+)  şi  evenimentele  arteriale  nu  a  fost  bine  stabilită .  Studii  recente
                                                                   1
        sugerează că leucocitoza este un important factor de risc pentru tromboză în MPN, într-un studiu
        fiind  observată  o  expresie  crescută  a  genelor  indicative  a  activării  neutrofilice  la  pacienţii  cu  ET
        JAK2V617F(+), sugerând că există o relaţie între activarea neutrofilelor, tromboză şi semnalizarea
        JAK2 în MPN . În ceea ce priveşte progresia spre leucemia acută, aceasta implică achiziţia unor
                  5
        alte  evenimente  genetice.  Studiile  efectuate  pe  linii  celulare  sugerează  că  expresia  JAK2V617F
        este asociată cu creşterea deteriorării ADN-ului şi reparare aberantă a acestuia. În plus celulele
        JAK2V617F(+) de la pacienţi cu PV sau PMF eşuează în a suferi apoptoza ca răspuns la deteriorarea
        ADN-ului, furnizând astfel un mecanism pentru acumularea de leziuni genetice. Totuşi în jumătate din
        cazuri leucemia dezvoltată în contextul unei MPN JAK2V617F(+) precedente este negativă pentru
        mutaţia JAK2, existând două modele alternative pentru a explica acest fenomen: 1. cele două faze ale
        bolii sunt legate filogenetic, apărând dintr-o clonă fondatoare comună (pre-JAK2), şi 2. MPN şi AML
        sunt nelegate clonal şi reflectă transformarea unor celule stem independente . 1
        Identificarea de mutaţii activatoare în JAK2 a dus la dezvoltarea de terapii moleculare ţintite pentru
        aceşti pacienţi. Trialuri de faza I cu inhibitori JAK2 au fost iniţiate în PMF şi mielofibroza post-PV/
        TE.


                                                                           141
   136   137   138   139   140   141   142   143   144   145   146