Page 177 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 177

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        cazurilor un eveniment precoce în dezvoltarea şi progresia cancerelor colorectale. Câteva studii au
        demonstrat că statusul KRAS este un factor important de prognostic.  Astfel, mutaţiile KRAS sunt
        asociate cu tumori în stadiu mai avansat, cu un potenţial metastatic crescut şi cu un prognostic scăzut.
        Până în prezent au fost comunicate peste 3000 de mutaţii punctiforme KRAS în cancerul colorectal
        (www.sanger.ac.uk/genetics/CGP/cosmic/).  În  majoritatea  cazurilor  anomaliile  sunt  detectate  în
        codonii 12 (~82% din toate mutaţiile KRAS) şi 13 (~17%) ai exonului 2; se pare că aceste mutaţii
        punctiforme missens au un rol important în progresia cancerului de colon . Mutaţiile cele mai obişnuite
                                                           2
        sunt următoarele: Gly12Asp, Gly12Ala,Gly12Val, Gly12Ser, Gly12Arg, Gly12Cys şi Gly13Asp .
                                                                          4
        Statusul mutaţiilor KRAS are de asemenea impact şi asupra deciziilor terapeutice la pacienţii cu
        cancer colorectal. Luând în considerare importanţa axei EGFR menţionate mai sus, au fost dezvoltate
        medicamente care interferă cu domeniile funcţionale ale receptorului; sunt descrise astfel două clase
        de antagonişti EGFR: anticorpi monoclonali anti-EGFR, care se leagă de domeniul extracelular EGFR
        şi intră în competiţie cu liganzii naturali blocând activarea receptorului, şi molecule mici de inhibitori ai
        tirozin kinazei EGFR, care intră în competiţie cu ATP-pentru legarea domeniului catalitic intracelular
        al tirozin kinazei (vezi figura 18.1.2.6). La ora actuală au fost aprobate două preparate de anticorpi
        monoclonali anti-EGFR în tratmentul cancerului colorectal: Cetuximab (un anticorp monoclonal IgG1
        chimeric provenit de la om şi şoarece) şi Panitumumab (un anticorp monoclonal IgG2k uman). A
        fost dovedit că ambele preparate reduc riscul de progresie a tumorii şi îmbunătăţesc supravieţuirea
        globală, perioada de supravieţuire fără progresie a bolii, precum şi calitatea vieţii la pacienţii cu cancer
        colorectal refractar la tratament. Cu toate acestea, studiile au arătat că nu toţi pacienţii răspund la aceşti
        agenţi care au drept ţintă moleculară EGFR. Deoarece terapia este costisitoare şi este însoţită de
        reacţii adverse este esenţial să se identifice pacienţii care pot beneficia într-adevăr de aceasta 2;4;6 .
        Literatura  de  specialitate  furnizează  informaţii  conform  cărora  mutaţii  în  gena  KRAS  conferă
        rezistenţă faţă de anticorpii monoclonali anti-EGFR; mutaţiile sunt asociate cu răspuns slab la terapie
        deoarece acestea activează constitutiv calea RAS/MAPK în aval de EGFR, iar terapia anti-EGFR
        care împiedică legarea ligandului la EGFR nu îşi poate exercita efectul inhibitor asupra proliferării
        celulare. Concluzionând, statusul genei KRAS este un parametru important în selectarea pacienţilor
        pentru terapie: pacienţii cu mutaţii nu pot beneficia de terapia anti-EGFR. Pe baza acestor date,
        Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA) a aprobat folosirea cetuximabului şi panitumumabului
        în tratamentul cancerelor metastatice la pacienţii care au gena KRAS de tip sălbatic(normală) .
                                                                          2

        Mutaţiile KRAS sunt detectate cu ajutorul unor teste moleculare pe probe de ţesut tumoral conservat
        în parafină . În general, un bloc de parafină care conţine un material ce provine de la un adenom sau
                6
        de la un carcinom neinvaziv nu trebuie folosit pentru testarea mutaţiilor KRAS. În cazul în care se
        efectuează o biopsie pe cale endoscopică din tumora primară sau dintr-o metastază patologul trebuie
        să se asigure că există celule tumorale în materialul prelevat şi să indice blocul sau lamele care
        trebuie utilizate în testul molecular.








                                                                           177
   172   173   174   175   176   177   178   179   180   181   182