Page 182 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Sindromul MEN1 sporadic se referă la prezenţa unui singur caz de sindrom MEN1 într-o familie.
Rata de detecţie a mutaţiilor MEN1 ale liniei germinale este de 80-90% la persoanele cu MEN1 familial
şi de 65% în cazurile sporadice; acest lucru se datorează faptului că MEN1 sporadic poate fi cauzat
uneori de un mozaicism somatic.
Persoanele care prezintă o singură tumoră asociată cu MEN1 şi nu au un istoric familial pozitiv prezintă
rareori mutaţii ale liniei germinale. Probabilitatea de detecţie a unei mutaţii MEN1 creşte la pacienţii cu
mai multe tumori principale (paratiroidiene, hipofizare sau pancreatice), în special la cei proveniţi din
familii cu hiperparatiroidism primar şi tumori insulare pancreatice.
În formele sporadice de boală rata de detecţie a mutaţiilor MEN1 depinde de numărul şi tipul
manifestărilor clinice. Astfel, probabilitatea de detectare creşte în cazul afectării pancreatice sau în
prezenţa a două manifestări clinice. Pe de altă parte probabilitatea este mai mică în formele sporadice
asociate cu prolactinoame sau tumori carcinoide.
Sindromul MEN1 are o transmitere autozomal dominantă; aproximativ 90% dintre persoanele
identificate cu o mutaţie MEN1 au un părinte afectat; 10% prezintă o mutaţie de novo. Riscul fraţilor de
a moşteni mutaţia depinde de statusul genetic al părinţilor; dacă un părinte prezintă o mutaţie asociată
cu boala riscul este de 50%; dacă nu s-a putut detecta o mutaţie la nici unul dintre părinţi sunt posibile
două situaţii: mutaţie de novo la persoana afectată sau mozaicism al liniei germinale la un părinte.
Fiecare copil al persoanei afectate are un risc de 50% de a moşteni mutaţia.
Datorită penetranţei mari a mutaţiilor MEN1 (riscul de a dezvolta tumori creşte cu vârsta ajungând la
95% la 40 ani), persoanele asimptomatice depistate cu aceste anomalii genetice vor fi incluse într-un
program de monitorizare prin teste biochimice şi investigaţii imagistice; depistarea precoce a tumorilor
contribuie semnificativ la reducerea morbidităţii şi mortalităţii.
Hiperparatiroidismul familial izolat se caracterizează prin adenoame sau hiperplazii paratiroidiene fără
alte endocrinopatii asociate; la 20-57% dintre familiile afectate pot fi detectate mutaţii MEN1 ale liniei
germinale; spre deosebire de MEN1, pacienţii cu hiperparatiroidism primar izolat prezintă un risc
crescut de carcinom paratiroidian.
Tumorile sporadice (adenoame paratiroidiene, gastrinoame, insulinoame sau tumori carcinoide
bronşice) unice (în absenţa altor modificări asociate cu MEN1) pot prezenta frecvent mutaţii MEN1
somatice .
2
Bibliografie

1. Agarwal S, Ozawa A, Mateo CM, Marx SJ, The MEN1 gene and pituitary tumours, In Horm
Research, 2009, 71(suppl 2): 131-138.
2. Alberto Falchetti, Francesco Marini, Maria Luiza Brandi. Multiple Endocrine Neoplazia Type 1.
Gene Reviews, 2010. www.ncbi.nlm.nih.gov. ReferenceType: Internet Communication.
3. E. Târcoveanu, Fl. Zugun. Neoplaziile endocrine multiple: de la diagnosticul genomic la
chirurgia profilactică. În Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2007, Vol. 3, Nr. 1.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Lemos MC, Thakker RV. Multiple endocrine neoplasia type 1 (MEN1): analysis of 1336
mutations reported in the first decade following identification of the gene. In Human Mut 2008,
Jan; 29(1): 22-32.

182