Page 183 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

18.1.2.8 Neoplazia endocrină multiplă de tip 2 – testare genetică
Informaţii generale
Neoplazia endocrină multiplă de tip 2 (MEN 2) este o afecţiune ereditară rară şi complexă, caracterizată
prin asocierea la acelaşi pacient a carcinomului tiroidian medular (CTM), feocromocitomului uni- sau
bilateral şi a altor hiperplazii sau neoplazii ale diferitelor ţesuturi endocrine.
MEN 2 este o afecţiune cu transmitere autozomal dominantă cauzată de mutaţii în gena RET, localizată
pe cromozomul 10q11.2.
Au fost descrise două forme diferite de MEN 2: sporadică şi familială. Forma sporadică asociază două
dintre principalele tumori endocrine MEN tip 2. Forma familială, mai frecventă, reprezintă subtipul în
care există cel puţin o rudă de gradul 1 cu una dintre tumorile endocrine caracteristice sindromului.
MEN 2 include trei subtipuri: MEN 2A, MEN 2B şi carcinomul medular tiroidian familial (CMTF).
Sindromul MEN 2 a fost raportat la aproximativ 500–1000 familii în întreaga lume, iar prevalenţa este
estimată la 1 la 30000 de indivizi .
3
Toate cele 3 subtipuri MEN1 prezintă un risc crescut de dezvoltare a carcinomului medular tiroidian;
subtipurile 2A şi 2B asociază un risc crescut de feocromocitom; în plus, subtipul 2A este asociat cu un
risc crescut de adenom sau hiperplazie paratiroidiană.
MEN 2B include şi anomalii constituţionale, cum ar fi habitusul marfanoid, precum şi neuroame
mucoase labiale sau linguale şi ganglioneuromatoză intestinală, în timp ce afecţiunile paratiroidiene
sunt absente .
4
Debutul carcinomului tiroidian medular este tipic în prima copilărie în cadrul MEN2B, la începutul
perioadei de adult în MEN2A şi la vârsta mijlocie în CMTF. Astfel, forma MEN 2B este considerată
mai agresivă decât MEN 2A sau CMTF deoarece boala apare mult mai devreme (o medie de 10 ani
mai devreme) decât MEN 2A .
6
● MEN 2A (sindromul Sipple) este forma cea mai frecventă a sindromului MEN 2 (80% din cazuri).
Se caracterizează prin prezenţa carcinomului medular tiroidian (CMT), feocromocitomului uni- sau
bilateral (în peste 50% din cazuri) şi hiperparatiroidismului (în 15-30% din cazuri), dar fără tumori
pancreatice endocrine .
Hiperplazia celulelor C apare precoce în timpul vieţii şi poate fi considerată ca o leziune precursoare
pentru CMT. CMT este, în general, prima manifestare a MEN 2A. În familiile cu MEN 2A, manifestările
biochimice ale CMT apar la vârste între 5-25 ani.
Feocromocitomul este o tumoră secretantă de catecolamine care se dezvoltă pe o hiperplazie a
medulosuprarenalei, secundar unei mutaţii RET a liniei germinale, dar care devine manifestă (teste
biochimice şi/sau metode imagistice) la doar 50% dintre pacienţi. În 70% din cazuri este bilateral.
Vârful de incidenţă maximă este în jurul vârstei de 40 ani, dar pot fi interesaţi şi copii sub 10 ani.
Mai puţin de 25% din pacienţi prezintă un hiperparatiroidism franc. Unele variante de MEN 2A pot fi
asociate cu sindroame paraneoplazice (amiloidoza licheniformă cutanată sau producerea excesivă
de ACTH).
● MEN 2B (sindromul Shimcke) se întâlneşte în aproximativ 5% din cazurile cu MEN 2 şi include
carcinomul medular tiroidian (bilateral), ganglioneuromatoză, neurofibroame, anomalii scheletale
(pectus excavatum, sindrom Marfan etc.). Acest subtip MEN 2B este caracterizat prin apariţia precoce

183