Page 181 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Peste 1000 mutaţii ale liniei germinale sunt „răspândite” în interiorul şi în jurul cadrului de citire, care
fie produc o proteină anormal scurtată, inactivă sau instabilă, fie suprimă exprimarea acesteia. Dacă
şi cea de-a doua alelă este afectată de mutaţii (inactivată), celulele endocrine proliferează necontrolat
generând neoplazii .
2
Gena MEN1 este constituită din 10 exoni, cu o regiune de 1830 bp ce codifică proteina cu o lungime
de 610 aminoacizi. Mutaţiile liniei germinale pot fi de mai multe tipuri:
● mutaţii missens (situaţie în care alterarea unei baze azotate duce la schimbarea aminoacidului
codificat de către acel codon, circa 10% din cazuri);
● mutaţii nonsens (situaţie în care se generează un codon stop care conduce la obţinerea în final a
unui lanţ proteic amputat, circa 25% din cazuri);
● mutaţii în situsul de splicing (<5% din cazuri);
● mutaţii ale cadrului de citire (care prin inserţii sau deleţii creează un decalaj în citirea codonilor, circa
60% din cazuri).
Un procent de 1-4% dintre mutaţiile liniei germinale sunt deleţii mari (exonice sau ale întregii gene)
detectate prin MLPA .
2;3
Într-un studiu recent care a analizat mutaţiile depistate până în prezent s-a constatat că patru dintre
anomaliile genetice - c.249_252delGTCT (deleţie la nivelul codonilor 83-84), c.1546_1547insC
(inserţie la nivelul codonului 516), c.1378C>T (Arg460Ter) şi c.628_631delACAG (deleţie la nivelul
codonilor 210-211) se produc la 4.5%, 2.7%, 2.6% şi, respectiv, 2.5% dintre familii .
5
Analiza meninei a demonstrat că nu are omologie cu nici o altă proteină, este localizată în nucleu, iar
proteina trunchiată rezultată în urma mutaţiilor nonsens sau a celor care alterează cadrul de citire nu
prezintă semnalul de localizare nucleară.
O comparaţie a manifestărilor clinice prezente la pacienţii proveniţi din familii cu acelaşi tip de mutaţii
a demonstrat absenţa corelaţiilor genotip-fenotip .
2;5
Recomandări pentru testarea genetică
- confirmarea diagnosticului la persoanele cu suspiciune clinică;
- testarea în scop predictiv a membrilor adulţi asimptomatici din familiile cu risc crescut;
- diagnosticul prenatal, în cazul sarcinilor cu risc crescut.
Pentru ultimele două situaţii este necesară identificarea în prealabil a mutaţiei care a determinat boala
în familie . 2
Specimen recoltat - sânge venos . 4
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant 4 .
Cantitate recoltată - 5 mL sânge .
4
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau
hemolizate .
4
Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20 ºC .
4
Metodă – secvenţiere completă MEN1; analiza duplicaţiilor/deleţiilor prin metoda MLPA .
4
Interpretarea rezultatelor
Sindromul MEN1 familial este definit ca sindrom MEN1 la o persoană care prezintă cel puţin o rudă de
gradul I cu cel puţin una tumorile endocrine specifice sindromului sau numai un singur organ afectat
şi o mutaţie MEN1 a liniei germinale.

181