Page 219 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 219
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ
fiind susceptibilă la autoliza rapidă în celulele acinare atunci când concentraţia calciului este scăzută,
dar protejată de autoliză după secreţia activă în ductele pancreatice când concentraţia calciului este
crescută. Pancreatita acută se dezvoltă ca urmare a activării intrapancreatice a tripsinogenului care
la rândul său converteşte toate proenzimele proteolitice în forme active, fapt ce determină în final
autodigestia pancreasului.
În urma descrierii mutaţiei de pe cromozomul 7, multe studii efectuate au arătat faptul că la nivelul
genei care codifică molecula de tripsinogen cationic există de fapt mai multe mutaţii care se pot asocia
cu pancreatita ereditară, cele mai frecvent descrise fiind R122H şi N29I. O altă moleculă modificată
evidenţiată la unele familii cu boală ereditară este inhibitorul serin-proteazic descris de Kazal (serine
protease inhibitor Kazal type1 - SPINK1), cu rol în inhibarea activităţii tripsinice intrapancreatice.
Această enzimă poate inactiva 10-20% din tripsina activă.
Mutaţiile specifice responsabile pentru pancreatita ereditară au fost identificate în 1996, atunci
când s-a confirmat că gena care determină boala se găseşte pe cromozomul 7 (7q35). Whitcomb
şi colaboratorii săi au demonstrat la aceşti pacienţi existenţa unei mutaţii în exonul 3 din gena care
codifică tripsinogenul cationic (PRSS1). Această mutaţie, în care guanina (G) este substituită cu
adenina (A) în codonul 117, determină înlocuirea argininei (CGC) cu histidina (CAF) şi a fost denumită
la început R117H. Mutaţia elimină situsul iniţial de hidroliză ceea ce face ca tripsinogenul/tripsina să
fie rezistente la autoliză şi inactivare permanentă. În acest fel, atunci când tripsinogenul este activat
în tripsină intrapancreatic, în cantităţi care depăşesc capacitatea inhibitorie a inactivatorului SPINK1,
iar tripsina rămâne activă datorită mutaţiei R117H, aceasta din urmă poate activa toate proenzimele,
iniţiind autodigestia pancreatică .
3
O a doua mutaţie în gena tripsinogenului cationic - N21I - se caracterizează prin înlocuirea adeninei cu
tiamina (T) în exonul 2, conducând la substituţia asparaginei (ACC) cu izoleucina (ATC). Mecanismul
prin care mutaţia N29I cauzează pancreatită este neclar. Caracterizarea biochimică a mutaţiei
N29I utilizând tripsinogen recombinat nu a evidenţiat nici un efect asupra stabilităţii tripsinei sau
tripsinogenului. S-a sugerat totuşi (pe baza a 4 studii efectuate în două laboratoare independente)
că mutaţia N29I ar creşte autoactivarea tripsinogenului, modificând legarea inhibitorului specific la
tripsină sau prin afectarea inactivării tripsinei, prin modificarea accesibilităţii situsului la hidroliză.
Modificarea conformaţională a moleculei de tripsinogen susţine prima ipoteză.
Aceste două mutaţii (R117H şi N21I) au fost identificate în familiile cu pancreatită ereditară din multe
ţări (Franţa, Germania, Marea Britanie, Japonia şi SUA). De la descoperirea mutaţiilor de la nivelul
genei tripsinogenului cationic, un sistem nou de nomenclatură a mutaţiilor genice umane a fost elaborat
şi acceptat. Astfel s-a schimbat numele mutaţiilor comune, din R117H în R122H şi din N21I în N29I.
Din punct de vedere clinic, pacienţii cu mutaţia R122H au o evoluţie a bolii mai severă şi un debut la
o vârstă mai tânără în comparaţie cu pacienţii ce prezintă mutaţia N29I.
O mutaţie mai puţin frecventă este A16V (substituţia alaninei cu valina în poziţia 16), care a fost
identificată iniţial la trei pacienţi cu pancreatită idiopatică şi un pacient cu pancreatită ereditară.
Mecanismul patogen prin care mutaţia A16V cauzează pancreatită este speculativ şi se referă
la modificarea situsului de clivaj al peptidului semnal (TAP) implicat în procesarea intracelulară a
tripsinogenului . Mutaţia A16V are penetranţă scăzută şi este înregistrată la pacienţi fără istoric famial
4
de pancreatită cronică ceea ce sugerează că mutaţiile PRSS1 nu urmează în exclusivitate modelul de
219