Page 224 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 224

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Această afecţiune face parte din categoria tezaurismozelor sau bolilor de “depozitare”, fiind cea mai
       frecventă dintre acestea 1;2;4 .
       BG  are  caracter  panetnic,  statisticile  existente  menţionând  o  prevelenţă  de  1/50000  –  1/200000
       locuitori, excepţie făcând evreii Ashkenazi, la care BG are o incidenţă raportată de 1/500 – 1/1000
       nou-născuţi, fiind considerată cea mai frecventă boală genetică. Incidenţa bolii în România este de
       1/100000 în populaţia generală.
       Gena care codifică sinteza β–glucozidazei acide (GBA) este localizată pe braţul lung al cromozomului
       1 (1q.21), unde există o genă activă formată din 11 exoni şi o pseudogenă. Până în prezent la nivelul
       genei  s-au  descris  peste  200  mutaţii:  mutaţii  punctiforme,  inserţii,  deleţii  sau  alele  complexe  şi
       recombinante (cu pseudogena). Cele mai frecvente mutaţii observate sunt: două mutaţii punctiforme
       (N370S; L444P) şi o mutaţie joncţională (84 GG) .
                                         2;4
       Glucocerebrozidaza  este  o  glicoproteină  lizozomală  asociată  membranei,  responsabilă  pentru
       hidroliza  glicozilceramidelor  în  glucoză  şi  ceramide.  Este  alcătuită  din  497  aminoacizi,  cu  patru
       lanţuri oligozaharidice cuplate la reziduurile de asparagină specifice. Conformaţia tridimensională a
       proteinei este stabilizată prin formarea a trei punţi disulfurice. Activitatea enzimatică este stimulată
       de interacţiunea cu fosfatidilserinele şi saposinul C. Analiza structurală a enzimei indică faptul că
       reziduurile de glutamină 235 şi 340 joacă un rol cheie în activarea glicozilceramidazei. Proteina este
       sintetizată iniţial sub formă inactivă fiind alcătuită din 536 aminoacizi, ce include o secvenţă semnal
       de 39 AA, care este clivată mai târziu, după ce peptidul este direcţionat spre reticulul endoplasmatic.
       Mutaţiile genei care codifică glucocerebrozidaza determină apariţia unei proteine trunchiate, modificată
       conformaţional, cu activitate enzimatică alterată .
                                        2
       Mutaţiile BGA au fost numerotate pe baza succesiunii nucleotidelor care codifică glicozilceramidaza
       matură, în care secvenţa de nucleotide (GCC), care codifică alanina a fost considerată numărul 1.
       Această convenţie este utilizată şi în momentul de faţă, deşi nu este conformă cu standardele actuale
       de nomenclatură.
       Patru mutaţii (variantele N370S, 84GG, IVS2+1G>A şi L444P) sunt responsabile pentru aproximativ
       90%  dintre  alelele  cauzatoare  de  boală  în  populaţia  evreilor  Ashkenazi  (tabelul  1).  Frecvenţele
       genotipurilor asociate cu alela N370S sunt enumerate în tabelul 2 .
                                                     2
       Tabel 1. Testarea genetică moleculară folosită în boala Gaucher:
                                                            Frecventa detectării
        Metoda de testare         Mutaţiile detectate      mutaţiilor prin metodele
                                                                de testare
                          4 mutaţii comune ale GBA N370S, L444P,   89% *
                                            :
                                  84GG, IVS2+1G>A
          Analiza ţintită a   11 mutaţii ale GBA N370S, L444P, 84GG,
                                       :
            mutaţiilor  IVS2+1G>A ca şi mutaţiile rare: V394L, D409H,
                        D409V, R463C, R463H, R496H, deleţia 55-bp   ~98%
                                     (exonul 9)
           Secvenţiere              mutaţiile GBA                 ~99%



         224
   219   220   221   222   223   224   225   226   227   228   229