Page 224 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 224
18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
Această afecţiune face parte din categoria tezaurismozelor sau bolilor de “depozitare”, fiind cea mai
frecventă dintre acestea 1;2;4 .
BG are caracter panetnic, statisticile existente menţionând o prevelenţă de 1/50000 – 1/200000
locuitori, excepţie făcând evreii Ashkenazi, la care BG are o incidenţă raportată de 1/500 – 1/1000
nou-născuţi, fiind considerată cea mai frecventă boală genetică. Incidenţa bolii în România este de
1/100000 în populaţia generală.
Gena care codifică sinteza β–glucozidazei acide (GBA) este localizată pe braţul lung al cromozomului
1 (1q.21), unde există o genă activă formată din 11 exoni şi o pseudogenă. Până în prezent la nivelul
genei s-au descris peste 200 mutaţii: mutaţii punctiforme, inserţii, deleţii sau alele complexe şi
recombinante (cu pseudogena). Cele mai frecvente mutaţii observate sunt: două mutaţii punctiforme
(N370S; L444P) şi o mutaţie joncţională (84 GG) .
2;4
Glucocerebrozidaza este o glicoproteină lizozomală asociată membranei, responsabilă pentru
hidroliza glicozilceramidelor în glucoză şi ceramide. Este alcătuită din 497 aminoacizi, cu patru
lanţuri oligozaharidice cuplate la reziduurile de asparagină specifice. Conformaţia tridimensională a
proteinei este stabilizată prin formarea a trei punţi disulfurice. Activitatea enzimatică este stimulată
de interacţiunea cu fosfatidilserinele şi saposinul C. Analiza structurală a enzimei indică faptul că
reziduurile de glutamină 235 şi 340 joacă un rol cheie în activarea glicozilceramidazei. Proteina este
sintetizată iniţial sub formă inactivă fiind alcătuită din 536 aminoacizi, ce include o secvenţă semnal
de 39 AA, care este clivată mai târziu, după ce peptidul este direcţionat spre reticulul endoplasmatic.
Mutaţiile genei care codifică glucocerebrozidaza determină apariţia unei proteine trunchiate, modificată
conformaţional, cu activitate enzimatică alterată .
2
Mutaţiile BGA au fost numerotate pe baza succesiunii nucleotidelor care codifică glicozilceramidaza
matură, în care secvenţa de nucleotide (GCC), care codifică alanina a fost considerată numărul 1.
Această convenţie este utilizată şi în momentul de faţă, deşi nu este conformă cu standardele actuale
de nomenclatură.
Patru mutaţii (variantele N370S, 84GG, IVS2+1G>A şi L444P) sunt responsabile pentru aproximativ
90% dintre alelele cauzatoare de boală în populaţia evreilor Ashkenazi (tabelul 1). Frecvenţele
genotipurilor asociate cu alela N370S sunt enumerate în tabelul 2 .
2
Tabel 1. Testarea genetică moleculară folosită în boala Gaucher:
Frecventa detectării
Metoda de testare Mutaţiile detectate mutaţiilor prin metodele
de testare
4 mutaţii comune ale GBA N370S, L444P, 89% *
:
84GG, IVS2+1G>A
Analiza ţintită a 11 mutaţii ale GBA N370S, L444P, 84GG,
:
mutaţiilor IVS2+1G>A ca şi mutaţiile rare: V394L, D409H,
D409V, R463C, R463H, R496H, deleţia 55-bp ~98%
(exonul 9)
Secvenţiere mutaţiile GBA ~99%
224