Page 227 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 227

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




          Foma perinatală   Semne  piramidale  Nu     Ichtioza, colodionul tegumentar
              letală                                    hidropsul fetal nonimun
                                                   Calcificări ale valvelor aortică şi mitrală
             Forma
          cardiovasculară  Apraxie oculomotorie  Da      Opacifiere corneeană
                                                        Splenomegalie moderată 2

        Boala Gaucher - tipul 1
        Poate debuta la orice vârstă, dar are o prevalenţă mai mare la persoanele adulte, cu o medie în
        jurul  vârstei  de  20  ani  la  momentul  diagnosticului.  Este  cea  mai  frecventă  formă  de  boală  şi  se
        caracterizează prin: hepatosplenomegalie, leziuni osoase şi pulmonare, afectare hematologică. Boala
        se poate prezenta uneori şi ca formă asimptomatică, elementele care atrag atenţia fiind astenia, un
        retard de creştere sau o întârziere în apariţia pubertăţii.
        Leziunile osoase, dovedite atât clinic cât şi radiologic, sunt prezente la 70-100% din persoanele
        afectate de boala Gaucher - tipul 1. Afecţiunea osoasă variază de la osteopenie asimptomatică până
        la focare litice sau leziuni sclerotice şi osteonecroză. Boala osoasă, ce poate conduce la dureri osoase
        acute sau cronice, fracturi patologice şi artrita degenerativă secundară, este de cel mai multe ori
        aspectul cel mai debilitant al acestei forme de BG.
        Crizele acute de durere osoasă sau episoadele de durere osoasă profundă sunt de obicei limitate la o
        articulaţie şi sunt adesea însoţite de febră şi leucocitoză, dar hemoculturile sunt sterile.
        Boala osoasă nu se corelează cu gravitatea afectării hematologice sau viscerale.
        Deşi persoanele cu BG tipul 1 nu prezintă manifestări neurologice primare, anumite complicaţii
        (sindrom  de  compresie  a  rădăcinilor  nervilor)  pot  apărea  secundar  afectării  osoase  (osteopenie
        severă cu compresie vertebrală; embolia determinată de fracturi ale oaselor lungi) sau coagulopatie
        (hematomielia).
        Splenomegalia este impresionantă, volumul acestui organ putând creşte de la 15-200 cm  în condiţii
                                                                        3
        normale până la 1500-3000 cm . Se asociază cu hipersplenism cu apariţia pancitopeniei (anemie,
                               3
        leucopenie şi trombocitopenie). Ficatul poate creşte de asemenea în dimensiuni (hepatomegalie)
        putând depăşi uneori de 8 ori volumul său normal. Mărirea în dimensiuni a splinei şi ficatului determină
        creşterea volumului abdominal, compresia organelor din abdomen şi din torace (prin ascensiunea
        diafragmei) şi durere în etajul abdominal superior. Durerea poate fi cronică/recidivantă sau acută, în
        acest ultim caz datorându-se infarctelor splenice sau hepatice. Se mai pot asocia saţietate precoce
        şi gust amar. Afectarea hepatică poate evolua în timp spre ciroză metabolică, dar acest lucru se
        întâmplă doar în 10% din cazuri.
        Citopenia este o prezenţă nelipsită din BG netratată, modul de apariţie depinzând de gradul de
        afectare a splinei. Anemia, trombocitopenia, leucopenia pot fi prezente simultan sau independent.
        Trombocitopenia,  cea  mai  frecventă  modificare  hematologică  (la  75%  din  pacienţi),  cauzată  de
        hipersplenism, infiltrarea sau infarctul măduvei, determină apariţia hemoragiilor cutanate şi mucoase.
        Pacienţii pot prezenta peteşii, echimoze, epistaxis, gingivoragii spontane sau la periaj, menometroragii
        şi hemoragii posttraumatice sau apărute în cursul intervenţiilor chirurgicale prelungite sau a sarcinii.
        Acestea se opresc doar la administrarea de masă trombocitară. Riscul hemoragiilor poate fi crescut
        în prezenţa anomaliilor de coagulare.

                                                                           227
   222   223   224   225   226   227   228   229   230   231   232