Page 231 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

Cele mai frecvente tipuri de MODY sunt MODY 3 (69%) şi MODY 2 (14%).
În cazurile de MODY 3 s-au depistat multiple mutaţii cu diferite localizări în gena HNF-alfa 1. Gena
HNF-alfa 1 este exprimată şi la nivel renal şi prezintă importanţă pentru schimbul de anioni. Pacienţii
cu MODY 3 prezintă o reabsorbţie redusă a glucozei la nivel renal, de unde rezultă un „prag renal”
redus şi glicozurie ridicată.
Studiile au arătat că o parte a pacientelor cu diabet gestaţional sunt purtătoare de mutaţii ale HNF-alfa
1.
MODY 2 se manifestă în copilărie sau la vârsta adultă, de exemplu în timpul sarcinii şi este cauzat de
mutaţia genei glucokinazei. În celulele beta pancreatice glucokinaza catalizează fosforilarea glucozei
în glucozo-6-fosfat. La nivel hepatic joacă rol în depozitarea glicogenului în faza postprandială. Au
fost descrise 130 mutaţii diferite, care influenţează activitatea enzimei în mod diferit. Fiziopatologic se
constată o depozitare redusă a glicogenului, o gluconeogeneză crescută în ficat şi o sensibilitate redusă
a celulelor beta faţă de glucoză. Din punct de vedere clinic este vorba de obicei de o hiperglicemie
uşoară. Deoarece mutaţia duce la o sensibilitate redusă faţă de glucoză, epuizarea celulelor beta
pe termen lung este puţin probabilă şi nu s-a observat o reducere severă a secreţiei de insulină. La
majoritatea pacienţilor este suficientă dieta, fără tratament medicamentos, iar complicaţiile bolii sunt
rare. Condiţia foarte rară de homozigot pentru mutaţia genei glucokinazei manifestă pe lângă un retard
în creştere un deficit mare de insulină şi se manifestă din primele zile de viaţa. Este indicată terapia cu
insulină. Confirmarea diagnosticului de diabet MODY necesita testare genetică specifică 1;2;3;4 .
Recomandări pentru determinarea genetică a diabetului MODY 2 şi 3 – diagnosticul diferenţial cu
diabetul de tip 1 şi de tip 2.
Următoarele caracteristici sugerează posibilitatea existenţei unui diabet MODY:
- diabet cu debut juvenil (sub vârsta de 25 ani), noninsulinodependent;
- transmitere autozomal-dominantă: criteriul minim este prezenţa diabetului la cel puţin două generaţii,
deşi de obicei sunt mai multe generaţii afectate;
- absenţa anticorpilor specifici şi absenţa altor patologii autoimune;
- absenţa obezităţii (deşi nu este criteriu de excludere) sau a sindromului metabolic;
- diabet neonatal sau un aparent diabet tip 1 cu debut înaintea vârstei de 6 luni 1;2;3;4 .
Pregătire pacient - nu necesită pregătire specială .
2
Specimen recoltat - sânge venos . 2
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant .
2
Volum probă – 5 mL sânge .
2
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant .
2
Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20 ºC .
2
Metodă – secvenţiere completă a celor 6 gene + analiza deleţiilor/duplicaţiilor (MLPA) .
2
Interpretarea rezultatelor
Esenţial în identificarea unei forme MODY este faptul că diagnosticul permite efectuarea unei scheme
terapeutice precise; acest lucru este important pentru că pacienţii cu MODY 2 şi 3 nu trebuie neapărat
trataţi cu insulină. MODY 2 poate fi de obicei controlat prin dietă, iar pacienţii cu MODY 3 au o mare
sensibilitate faţă de antidiabetice orale .
2
Limite şi interferenţe
231