Page 235 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 235

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          18
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO        TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ




        o activitate enzimatică de ~ 25%, deşi sunt descrise variaţii individuale mari. La electroforeza cu
        focalizare izoelectrică se obţine un aspect caracteristic de mobilitate alterată a izoenzimei GALT.
        Studiile anterioare au indicat faptul că alelele D sunt purtătoare  ale unei mutaţii missens p.N314D
        (c.940A>G) ce determină înlocuirea în poziţia 314 a asparaginei cu acidul aspartic. Fenotipurile Duarte
        (D/N, D/D şi D/G) prezintă aproximativ 75, 50 şi respectiv 25% din activitatea normală a GALT şi apar
        cu o prevalenţă de aproximativ 6% în populaţia albă. Substituţia N314D este complet responsabilă de
        alterarea mobilităţii enzimatice însă nu explică afectarea parţială a activităţii GALT. Mai mult, această
        mutaţie se regăseşte şi pe alelele Duarte-1 (D1, denumite de asemenea Los Angeles sau LA) care
        asociază o activitate enzimatică normală sau crescută, fiind considerată din acest motiv o variantă
        comună sau un polimorfism al genei GALT. Studii ulterioare ale alelelor D1 şi D2 au arătat că N314D
        se găseşte într-un dezechilibru de linkaj cu alte variante de secvenţe nucleotidice, iar acestea diferă
        între D1 şi D2.
        Astfel,  alelele  D1  prezintă  în  mod  specific  o  schimbare  de  nucleotide  c.652C>T  ce  determină  o
        substituţie silenţioasă la nivelul codonului 218 (CTA →TTA, p.L218, denumită uneori şi L218L), în timp
        ce alelele D2  prezintă o deleţie 5’ de 4 bp a promotorului (c.-119_-116delGTCA) alături de 3 modificări
        de baze intronice. Ambele alele D1 şi D2 poartă de asemenea o secvenţă extinsă de nucleotide A
        la nivelul intronului 10. Diferenţa între cele 2 alele în ceea ce priveşte activitatea enzimatică GALT
        a rămas pentru mult timp un subiect de controversă. Un studiu recent indică existenţa unei expresii
        reduse a ARNm la nivelul alelei D2 care contribuie la compromiterea funcţiei GALT; mai mult, deleţia
        5’ de 4 bp a promotorului ar reprezenta o mutaţie cauzală în galactozemia Duarte .
                                                                  2
        Deficienţa galactokinazei (tipul II) poate fi suspectată la persoanele care au cataractă, galactozemie şi
        creşterea excreţiei urinare a galactitolului, dar nu prezintă alte manifestări clinice.
        Prevalenţa deficitului de GALK este necunoscută, dar este probabil mai mică 1:100000.  Detectarea
        unui  nivel  redus  de  activitate  al  galactozokinazei  este  un  element  important  pentru  stabilirea
        diagnosticului, dar confirmarea se face prin evidenţierea mutaţiilor genei care codifică enzima.
        Poate fi limitată doar la nivelul eritrocitelor şi leucocitelor şi se asociază cu dezvoltarea cataractei, dar
        nu determină retard în creştere, retard mintal sau afectare hepatică.
        Administrarea de lactoză la femeile însărcinate cu deficit de galactokinază poate determina apariţia
        cataractei fetale .
                    5
        Deficitul  de  UDP-galactozo-4-epimerază  (GALE)  (tipul  III)  trebuie  suspectat  la  persoanele  care
        prezintă afecţiuni hepatice, surditate neurosenzorială asociate cu valori crescute ale galactozo-1-
        fosfatului eritrocitar şi niveluri normale ale GALT. Diagnosticul se stabileşte pe baza detectării unui
        nivel scăzut de activitate al UDP-galactozo-4-epimerazei şi se confirmă prin evidenţierea mutaţiilor
        genei care codifică enzima. Deficienţa UDP-galactozo-4-epimerazei are o prevalenţă estimată de
        1:23000 în Japonia şi este necunoscută în alte populaţii .
                                                3;5
        Manifestările  clinice  ale  galactozemiei  clasice  apar  la  sugar,  la  câteva  zile  sau  săptămâni  de  la
        naştere şi sunt determinate de ingestia laptelui matern sau a diverselor formule de lapte ce conţin
        lactoză. Acestea constau în incapacitate de înghiţire şi vomă, lipsa creşterii, leziuni hepatocelulare
        (hepatomegalie cu insuficienţă hepatică), icter, hipoglicemie, hiperamoniemie, sângerare şi sepsis.
        Retardul mental devine evident după 6-12 luni şi este, de cele mai multe ori ireversibil. Nou-născuţii
        cu formă clasică de galactozemie sunt susceptibili la infecţii bacteriene generalizate (în special cu


                                                                           235
   230   231   232   233   234   235   236   237   238   239   240