Page 238 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 238

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       celor  de  mediu  (fumat,  alcool,  consum  excesiv  de  cafea,  medicamente) .  Predispoziţia  genetică
                                                            1
       influenţează apariţia şi severitatea osteoporozei. Deoarece în prezent nu există un tratament  curativ al
       osteoporozei, ci în cel mai bun caz o stabilizare medicamentoasă, depistarea precoce a predispoziţiei
       are mare importanţă clinică. Aceasta permite evitarea altor factori de risc şi intervenţia profilactică de
       scădere a riscului individual de osteoporoză .
                                      2
       Au fost detectate variaţii ale genelor implicate în metabolismul osos (polimorfisme genetice) asociate
       cu o densitate minerală osoasă scăzută şi risc crescut de fracturi.
       Colagenul de tip 1, componenta proteică majoră a matricei osoase, prezintă două subunităţi alfa1
       şi 2 codificate de genele COL1A1 (colagen tip 1, alfa 1) şi COL1A2 (colagen tip 1, alfa 2) localizate
       pe braţul lung al cromozomului 17 şi, respectiv, al cromozomului 7. Mutaţiile apărute în regiunea de
       codificare a acestor gene care conduc la sinteza unui lanţ alfa al colagenului anormal determină o
       afecţiune genetică rară, denumită osteogenesis imperfecta, caracterizată prin „oase de sticlă”, statură
       scurtă si fracturi frecvente în perioada copilăriei .
                                        4
       Gena COL1A1 prezintă în afara regiunii de codificare a colagenului un număr de situsuri polimorfice
       şi  cercetătorii  au  examinat  asocierea  între  aceste  alele  şi  osteoporoză.  Unul  din  polimorfismele
       studiate este situat în regiunea reglatoare a genei COL1A1, la nivelul situsului de legare a factorului
       de transcripţie Sp1. Înlocuirea guaninei G (alela S) cu timina T (alela s) în poziţia 2046 conduce  la
       o scădere a transcripţiei şi implicit a sintezei de proteine. Alela s este asociată cu densitate minerală
       osoasă scăzută şi risc crescut de fracturi. Polimorfismul G→T a fost descris în 1996 de către Grant
       şi colaboratorii; în urma studiului efectuat s-a constatat că genotipurile nefavorabile Ss şi ss au fost
       mai frecvente la pacienţii cu osteoporoză severă şi fracturi vertebrale (50%) decât la lotul de control,
       ceea ce corespunde unui risc relativ de 2.97 pentru fracturi vertebrale la persoanele purtătoare ale
       alelelor s .
             3;4
       Un studiu multicentric recent care a inclus 20786 persoane a demonstrat că polimorfismul G→T
       COL1A1 este asociat cu densitate minerală osoasă scăzută şi poate predispune femeile la fracturi
       incidentale vertebrale independent de valoarea densităţii minerale osoase. Cu toate acestea asocierea
       constatată  este  modestă,  ceea  ce  demonstrează  importanţa  efectuării  de  studii  mai  detaliate
       capabile să cuantifice efectul unor variante genetice comune asupra unor boli complexe, cum este
       osteoporoza .
               4
       Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială . 2
       Specimen recoltat - sânge venos .
                               2
       Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant . 2
       Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
                                     2
       Cauze  de  respingere  a  probei  -  folosirea  heparinei  ca  anticoagulant;  probe  coagulate  sau
       hemolizate .
              2
       Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC .
                              2
       Metodă - reacţie de polimerizare în lanţ (PCR) şi hibridizare .
                                                 2
       Valori de referinţă
       Se va comunica genotipul obţinut în urma analizei polimorfismului G/T în poziţia 2046 a genei COL1A1.
       Sunt posibile astfel 3 genotipuri: SS, Ss şi ss.
       Frecvenţa genotipului heterozigot S/s în populaţie este de ~35%, iar a cea a genotipului s/s de
       ~ 3% . 2

         238
   233   234   235   236   237   238   239   240   241   242   243