Page 234 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

şi galactoză în ţesuturi, în special ficat, creier sau rinichi. Se crede că afectarea hepatică (ciroza) şi
retardul mental induse de galactozemia clasică depind de cantitatea de galactozo-1-fosfat depusă în
aceste ţesuturi. Galactoza este convertită la galactitol în celule şi produce efecte osmotice, cum ar fi
edemaţierea fibrelor cristalinului ce poate conduce la cataractă şi a neuronilor, care poate determina
pseudotumor cerebri. Ca şi în forma asociată cu deficienţa galactokinazei, cataracta se dezvoltă
secundar acumulării de galactitol la nivelul cristalinului. La femeile homozigote riscul de a dezvolta
hipogonadism hipergonadotrop cu apariţia insuficienţei ovariene este crescut şi se manifestă la o
vârstă fragedă chiar dacă tratamentul dietetic este instituit prompt. Cu toate acestea, femeile afectate
pot avea copii.
Heterozigoţii (genotip G/N, N fiind alela normală) sunt asimptomatici, prezentând o scădere la jumătate
a activităţii enzimei faţă de persoanele ce nu prezintă mutaţii .
3;5
Gena ce codifică enzima GALT este situată pe braţul scurt al cromozomului 9 şi este compusă din 11
exoni (vezi figura 18.1.3.8.2). Au fost identificate peste 180 mutaţiii ale genei; un număr de 8 mutaţii
cauzatoare de boală (G) sunt întâlnite în mod obişnuit la pacienţii cu galactozemie clasică. Cea
mai frecventă este mutaţia punctiformă la nivelul exonului 6 care determină substituţia glutaminei
cu arginina (Q188R; p.Gln188Arg) şi care este responsabilă de 60-70% din cazurile de boală la
caucazieni. Mutaţia S135L (p.Ser135Leu) care determină substituţia serinei cu leucina este cel
mai frecvent întâlnită la populaţia de rasă neagră fiind asociată cu peste 50% din cazurile de boală la
această categorie de persoane. Mutaţia K285N (p.Lys285Asn) care determină substituţia lizinei cu
asparagina în exonul 9 ocupă locul doi ca frecvenţă în cadrul alelelor asociate cu boala la caucazieni
(28%). Mutaţia L195P (p.Leu195Pro) care înlocuieşte leucina cu prolina este înregistrată în 5-7% din
cazurile de galactozemie clasică .
6;7

Fig. 18.1.3.8.2 Localizarea genei GALT pe cromozomul 9
(www.wiki.medpedia.com/Galactoso-1-phosphate uridylyltransferase)
În plus faţă de forma clasică, există varianta Duarte a galactozemiei - o condiţie asimptomatică sau
însoţită de manifestări clinice uşoare – ce rezultă ca urmare a afectării parţiale a enzimei GALT.
Această variantă se caracterizează printr-o heterozigoţie compusă pentru o alelă clasică G ce
determină scăderea marcată GALT şi o alelă Duarte D-2 (D2; uneori denumită D) ce induce o afectare
GALT parţială. Hemolizatele provenite de la pacienţi cu galactozemie GALT demonstrează în medie

234