Page 223 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

distruge codonul start şi generează o alelă nulă, aceasta se transmite autozomal-dominant. Pe de
altă parte mutaţia N34S care reduce capacitatea SPINK1 dă naştere unei tare recesive sau complexe.
Astfel, în stare homozigotă această mutaţie poate determina pancreatită, în timp ce la heterozigoţi
poate cauza o reducere subliminală a SPINK1, necesitând factori exogeni sau endogeni pentru a
declanşa manifestările clinice .
3
Limite şi interferenţe
Faptul că testele sunt negative pentru mutaţiile tripsinogenului cationic sau SPINK1 nu exclude
diagnosticul de pancreatită ereditară, fiind cunoscut faptul că 30-40% din pacienţii cu pancreatită
ereditară sunt negativi pentru aceste mutaţii 1;3;4 .

Bibliografie
1. Jonas Rosendahl, Hans Bödeker, Joachim Mössner, Niels Teich. Hereditary chronic pancreatitis.
In Orphanet Journal of Rare Diseases, 2:1, 2007.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu. Genetic Factors in Pancreatitis. In Romanian
Journal of Gastroenterology, 2005, 14(1):53 - 61
4. Richard M Charnley, Hereditary pancreatitis. In World J Gastroenterology 9(1):1-4, 2003.

18.1.3.6 Boala Gaucher

Informaţii generale
Boala Gaucher este o boală monogenică, descrisă pentru prima dată de medicul francez Philippe
Gaucher, în 1882. Se transmite autozomal recesiv şi este cauzată de mutaţii la nivelul unei gene situate
pe cromozomul 1, ce codifică enzima glucocerebrozidaza (β–glucozidaza acidă, glicozilceramidaza).
Enzima localizată la nivelul lizozomilor are rolul de a descompune glicozilceramidele în glucoză şi
ceramide. Deficitul enzimatic conduce la acumularea substratului metabolic nedegradat în lizozomii
celulelor sistemului reticulo-endotelial (macrofage). Aceste celule de dimensiuni mari, cu nucleu
excentric, care prezintă în citoplasmă depozite de glicozilceramidă, au fost denumite celule Gaucher
şi sunt markerul bolii. Deoarece celulele sistemului monocito-macrofagic sunt răspândite în tot
organismul, deficitul de β–glucozidază acidă va avea consecinţe multiple, dând bolii un caracter
multiorganic (celulele Küpfer din ficat şi macrofagele splenice determină hepatosplenomegalie,
osteoclastele cauzează osteoporoză, osteoliză şi necroză avasculară, macrofagele din măduva
hematopoietică duc la apariţia pancitopeniei, macrofagele alveolare induc afectare pulmonară. Deci
boala Gaucher este o afecţiune lizozomală ce se caracterizează prin acumulare de glicozilceramide
(substanţe de natură lipidică) în special în ficat, splină şi măduva osoasă, dar depozitele pot fi găsite
de asemenea în sistemul limfatic, piele, plămâni, ochi, rinichi, inimă şi în sistemul nervos central.

223