Page 222 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

este posibil ca noi mutaţii să fie identificate în regiunea exonilor 1, 4 şi 5, în regiunea intronică sau
promotorului. De asemenea triplicarea unui segment conţinând gena PRSS1 a fost evidenţiată la
anumiţi pacienţi cu pancreatită cronică .
1
Testarea persoanelor asimptomatice cu risc de boală implică, de obicei, interviuri pre-test, în care
sunt solicitate motivele testării, sunt discutate cunoştinţele individuale ale pacientului despre forma
cu debut precoce şi posibilul impact al rezultatelor testelor pozitive sau negative. Cei care doresc
testarea ar trebui să fie consiliaţi cu privire la eventualele probleme pe care le pot întâmpina legate de
sănătate, invaliditate, educaţie, discriminare, interacţiune socială şi familială.
De menţionat este faptul că testele genetice la copii sunt o problemă complexă, deoarece, în funcţie
de vârsta copilului, acesta nu poate fi întotdeauna inclus în procesul de luare a deciziei de testare
genetică. Prin urmare consilierea genetică extinsă este necesară.
Un alt aspect important îl reprezintă faptul că astfel de teste nu sunt utile pentru estimarea vârstei de
debut, severităţii, tipului de simptome sau modalităţii de progresie a bolii.
Deoarece penetranţa mutaţiilor genei PRSS1 este incompletă şi manifestările clinice ale bolii sunt
variabile în majoritatea familiilor, diagnosticul prenatal nu ar trebui încurajat. Chiar şi în studiile recent
publicate cu privire la testarea genetică în pancreatita ereditară autorii au avut rezerve în ceea ce
priveşte diagnosticul prenatal, dar subliniază că acesta nu poate fi refuzat unui pacient care este
informat şi a consimţit. Părinţii care solicită acest test ar trebui informaţi că în majoritatea cazurilor o
evoluţie dureroasă a bolii este autolimitată la câţiva ani.
Diagnosticul prenatal la gravidele cu risc crescut pentru o mutaţie PRSS1 este posibil prin analiza
ADN-ul extras din celule fetale obţinute prin amniocenteză, efectuată de obicei la aproximativ 15-18
săptămâni de gestaţie sau biopsia vilozităţilor coriale, la aproximativ 10-12 săptămâni de gestaţie.
Mutaţiile cauzatoare de boală trebuie să fie identificate înainte de testarea prenatală la un membru
afectat al familiei 1;3;4 .
Specimen recoltat - sânge venos .
2
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant . 2
Cantitate recoltată - 5 mL sânge . 2
Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau
hemolizate .
2
Stabilitate probă - 7 zile la 2-8ºC .
2
Metodă - secvenţierea tuturor exonilor PRSS1 şi SPINK1 + analiza deleţiilor/duplicaţiilor MLPA .
2
Raportarea şi interpretarea rezultatelor
Un rezultat negativ este definit prin absenţa mutaţiilor în genele SPINK1 şi PRSS1.
Mutaţiile R122H, N29I şi A16V sunt responsabile de peste 90% din mutaţiile PRSS1. Persoanele
cu un rezultat pozitiv pentru mutaţiile majore trebuie consiliate cu privire la modul de transmitere
autozomal-dominant, penetranţa incompletă, evoluţia clinică variabilă şi strategiile de prevenţie
a episoadelor de pancreatită acută evitând factorii de risc asociaţi: alcool, medicamente, tulburări
metabolice. Pacienţii cu fenotipul de pancreatită ereditară trebuie evaluaţi radiologic şi endoscopic
pentru a identifica şi trata factorii de risc, în special litiaza coledociană şi alţi factori obstructivi, care pot
contribui la declanşarea atacurilor de pancreatită acută. Având în vedere riscul de cancer pancreatic
la pacienţii purtători ai mutaţiilor R122H sau N29I aceştia trebuie să fie consiliaţi să renunţe la fumat.
Diferitele mutaţii SPINK1 pot conduce la modele de transmitere variabile. Deoarece mutaţia M1T

222