Page 221 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

IVS3-604G>A, IVS-66-65 insTTTT.
Au mai fost identificate şi alte mutaţii SPINK1: o mutaţie homozigotă a promotorului (-215G-A şi 215
G-T), o mutaţie la nivelul codonului start care distruge unicul codon de iniţiere a translaţiei SPINK1
(M1T), precum şi alte mutaţii descrise doar la pacienţi sau familii singulare.
Spre deosebire de mutaţiile PRSS1 care generează un „câştig” funcţional, mutaţiile SPINK1 cauzează
o „pierdere” funcţională ce se reflectă în scăderea inhibiţiei proteazice.
Mutaţia N34S a fost asociată şi cu pancreatita cronică alcoolică, precum şi cu cea tropicală. Astfel,
conform unui studiu, s-a înregistrat o frecvenţă de 5.8% la pacienţii cu pancreatită alcoolică; de
asemenea această mutaţie a fost depistată şi la 20% dintre pacienţii cu cu pancreatită tropicală
calcificată şi la 55% dintre pacienţii diabet pancreatic fibrocalculos .
3
Deoarece 1-2% din pacienţii din loturile control din studiile efectuate prezintă mutaţia N34S, aceasta
nu este suficientă pentru a explica patogeneza pancreatitei cronice la purtătorii mutaţiei. În plus, o
analiză funcţională cu inhibitor proteazic recombinant cu mutaţie N34S a arătat o funcţie neschimbată
a inactivatorului precum şi o susceptibilitate nemodificată faţă de tripsină. Aceasta indică faptul că
alte mecanisme decât schimbarea conformaţională a N34S ar putea sta la baza predispoziţiei de a
dezvolta pancreatită cronică la purtători.
Manifestările clinice ale pacienţilor cu pancreatită ereditară se caracterizează prin episoade recurente
de durere abdominală severă, care pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Nivelurile plasmatice
ale amilazei şi lipazei pot fi crescute pe parcursul episoadelor acute, dar în mod obişnuit sunt normale.
Evoluţia clinică în timpul unui atac acut poate varia de la forma uşoară (forma edematoasă) până la
cea severă, inflamaţie necrotizantă a pancreasului. Din punct de vedere histopatologic pancreasul
prezintă scleroză cu distrugere focală, segmentară sau difuză a parenchimului. Frecvent se pot
observa dilataţii, stricturi sau obstrucţii în sistemul canalicular pancreatic. Iniţial, pancreatita cronică
se caracterizează printr-o etapă de episoade recurente de pancreatită acută (stadiu incipient), apoi
se trece către disfuncţie progresivă pancreatică cu sau fără prezenţa calcificărilor (stadiu avansat).
Aceşti pacienţi pot dezvolta deseori calcificări pancreatice, diabet zaharat şi steatoree şi, în plus, au
un risc ridicat de carcinom pancreatic. Pentru ameliorarea durerii se poate realiza uneori decompresie
ductală. Apariţia unor simptome asemănătoare la rudele pacienţilor cu pancreatită trebuie să ridice
suspiciunea unei boli pancreatice ereditare 1;3;4 .
De menţionat este faptul că la copii simptomul cardinal este apariţia unei dureri epigastrice bruşte şi
recurente. Spre deosebire de adulţi, durerea prelungită nu este o constantă în manifestările clinice
comune la copii. De asemenea pot apărea greaţă, vărsături şi presiune abdominală. Unii copiii
dezvoltă insuficienţă pancreatică cu steatoree şi diabet zaharat insulinodependent .
1;3
Recomandări pentru testarea genetică
Testarea genetică este indicată la pacienţii cu:
- două sau mai multe atacuri separate de pancreatită acută de etiologie neprecizată;
- pancreatită cronică idiopatică;
- istoric familial de pancreatită acută de etiologie neprecizatã la rudele de gradul I sau II;
- pancreatita acută de etiologie neprecizată la copil, care necesită spitalizare .
1;3
Diagnosticul de certitudine se stabileşte în cazul pancreatitei ereditare prin secvenţiere genică. Cele
mai multe laboratoare şi-au concentrat testele asupra exonilor 2 şi 3 din gena PRSS1, care au fost
asociate până în prezent fără ambiguitate cu pancreatitele determinate genetic. Cu toate acestea,

221