Page 286 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Mutaţiile genelor PSEN1 sau PSEN2 determină depunerea excesivă de β amiloid asociată cu
degenerescenţa neurofibrilară, ce constă în formarea la nivelul neuronilor a unor fascicule dense
dispuse ca nişte ghemuri şi angiopatie amiloidă.
Mutaţia p.Asn141Ile se întâlneşte la o populaţie germană de pe Volga, iar mutaţia p.Met239Val a fost
raportată într-o populaţie italiană .
4
Modificări nucleotidice Modificări deAA
c.422A>T p.Asn141Ile
c.717G>A p.Met239Val
Majoritatea indivizilor diagnosticaţi cu forme de boală cu debut precoce au avut un părinte afectat.
Deoarece debutul este de obicei la maturitate şi progresia este rapidă, părinţii nu mai sunt în viaţă la
data diagnosticării copiilor lor.
Ocazional, nici unul din părinţi nu este identificat ca având boala, dar o rudă de gradul doi (unchi,
mătuşi şi/sau bunici) are sau a avut BA cu debut precoce.
Deoarece BA este genetic heterogenă, consilierea genetică a persoanelor cu BA şi a membrilor
familiilor lor trebuie să fie adaptată la informaţiile disponibile pentru această familie. În forma
determinată multifactorial, riscul de îmbolnăvire la rudele unui pacient se poate aprecia numai empiric,
iar cu ocazia consultului trebuie informat pacientul că BA este o afecţiune comună şi că riscul global
pentru orice individ de a dezvolta demenţă pe parcursul vieţii este de aproximativ 10-12%. Rudele de
gradul I al unui pacient cu BA (un singur caz într-o familie) au un risc cumulativ de apariţie a bolii de
aproximativ 15-30%. Acest risc este de aproximativ 2.5 ori mai mare decât riscul de fond (~27% vs
10.4%).
Pentru testarea adulţilor asimptomatici cu risc sunt disponibile în laboratorul nostru teste pentru
mutaţii la nivelul genelor PSEN1, PSEN2 şi APP. Astfel de teste nu sunt utile pentru estimarea vârstei
de debut, severităţii, tipului de simptome sau modalităţii de progresie a bolii.
Testarea persoanelor asimptomatice cu risc de boală implică, de obicei, interviuri pre-test, în care
sunt solicitate motivele testării, sunt discutate cunoştinţele individuale ale pacientului despre forma cu
debut precoce, posibilul impact al rezultatelor testelor pozitive sau negative şi este evaluat statusul
neurologic. Cei care doresc testarea ar trebui să fie consiliaţi cu privire la eventualele probleme pe
care le pot întâmpina legate de sănătate, invaliditate, educaţie, discriminare, interacţiune socială şi
familială.
Diagnosticul prenatal la gravidele cu risc crescut pentru o mutaţie PSEN1 este posibil prin analiza
ADN-ul extras din celule fetale obţinute prin amniocenteză, de obicei efectuată la aproximativ 15-18
săptămâni de gestaţie sau biopsia vilozităţilor coriale, la aproximativ 10-12 săptămâni de gestaţie.
Mutaţiile cauzatoare de boală trebuie să fie identificate înainte de testarea prenatală la un membru
afectat al familiei 1;3;4 .
Recomandări pentru efectuarea testului genetic
● stabilirea diagnosticului la persoanele afectate (se recomandă să se înceapă cu testarea pentru
mutaţiile PSEN1);
● testarea rudelor adulte cu risc crescut în scop predictiv (penetranţa mutaţiilor PSEN1 este

286