Page 288 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Diagnosticul de boală Parkinson se bazează pe semne clinice: debut cu implicare asimetrică a
membrelor, tremor, rigiditate, bradikinezie şi răspuns pozitiv la tratamentul cu levodopa.
Tehnici imagistice funcţionale, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni (PET) sau tomografia
computerizată cu emisie de fotoni (SPECT), folosind liganzi radioactivi pentru neuronii dopaminergici
presinaptici, pot sprijini diagnosticul, dar de obicei sunt limitate la studii de cercetare.
Caracteristica morfopatologică principală a bolii Parkinson este pierderea de neuroni dopaminergici în
substanţa neagră, în special în regiunea ventro-laterală cu apariţia unor incluziuni intracitoplasmatice,
corpii Lewy. Aproximativ 60-80% din neuroni sunt distruşi înainte de apariţia semnelor motorii de boală
Parkinson. Corpii Lewy sunt incluziuni citoplasmatice concentrice, eozinofile, cu halou periferic clar
şi miez dens, formaţi din α-sinucleină şi ubiquitină. Prezenţa acestor corpi în neuronii din substanţa
neagră este caracteristică, dar nu patognomonică. De asemenea corpii Lewy se întâlnesc în cortex,
nucleul bazal, locus ceruleus sau tracturile intermediolaterale ale măduvei spinării. Corpii Lewy au
fost găsiţi post-mortem la pacienţi fără semne clinice de parkinsonism şi s-a constatat că prevalenţa
acestora creşte cu vârsta. A fost emisă ipoteza conform căreia prezenţa acestor corpi reprezintă faza
presimptomatică a bolii Parkinson. Studii recente demonstrează că în boala Parkinson apariţia corpilor
Lewy începe în bulbul olfactiv şi trunchiul cerebral inferior. Aceste stadii incipiente sunt asociate cu
simptome cum ar fi pierderea mirosului, mişcări oculare rapide şi tulburări de comportament. Afectarea
neuronală urcă spre trunchiul cerebral şi implică neuronii dopaminergici. Această etapă se corelează
cu debutul fazei motorii a bolii, iar pacienţii pot prezenta bradikinezie, rigiditate şi tremor. Afectarea
neuronilor se extinde şi afectează cortexul, iar pacienţii prezintă disfuncţie cognitivă şi demenţă.
În mod tradiţional, prezenţa corpilor Lewy a fost necesară pentru confirmarea bolii Parkinson; însă
odată cu descoperirea unor noi subtipuri de boală Parkinson (PARK2), a fost recunoscut faptul că
patologia substanţei negre poate să apară şi în lipsa corpilor Lewy.
Deoarece diagnosticul bolii Parkinson se stabileşte pe baza semnelor şi simptomelor clinice şi este
confirmat post-mortem de prezenţa corpilor Lewy, unele incertitudini de diagnostic sunt inevitabile.
Aplicarea riguroasă a criteriilor de diagnostic obţinute din studiile clinicopatologice existente poate
creşte valoarea predictivă pozitivă în ceea ce priveşte diagnosticul la peste 95%. Pe de altă parte,
prin maximizarea specificităţii criteriilor, sensibilitatea scade dramatic, excluzând astfel mai mult de o
treime din cazurile reale. Deşi aceste criterii de diagnostic sunt ideale pentru studii de cercetare, ele
nu pot fi întotdeauna utile pentru stabilirea unui diagnostic clinic.
Cauza apariţiei bolii Parkinson rămâne deocamdată necunoscută, dar cercetătorii consideră că
etiologia acestei afecţiuni implică o asociere între factorii de mediu şi cei genetici.
Factorii de mediu includ: expunerea precoce sau prelungită la substanţe poluante chimice sau la
pesticide (ierbicide şi insecticide), consumul unui drog (MPTP) care poate cauza semnele şi simptomele
bolii Parkinson (drogul are un efect similar pesticidelor), medicamentele neuroleptice (fenotiazina)
sau substanţele care blochează receptorii de dopamină, intoxicaţia cu monoxid de carbon sau cu
mangan, hidrocefalia, tumorile craniene, hematoamele subdurale, boala Wilson, tulburările idiopatice
degenerative.
Cauzele genetice cunoscute explică mai puţin de 5% din cazurile de Parkinson. Afectarea genetică
implică 2 moduri de transmitere: autozomal dominant (AD) şi autozomal recesiv (AR).

288