Page 292 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

element comun. Comportamentul anormal şi/sau manifestările psihiatrice sunt frecvente şi pot apărea
înainte de debutul parkinsonismului. Progresia bolii este lentă şi evoluţia poate dura uneori mai mult
de 50 ani. Tratamentul susţinut cu levodopa are efecte benefice, dar uneori se poate observa apariţia
precoce a unor complicaţii severe (diskinezie).
Deoarece această formă de boală se transmite autozomal recesiv, la concepţie fiecare copil al unei
persoane afectate are 25% şanse să fie afectat, 50% să fie purtător şi 25% să nu fie nici afectat, nici
purtător.
Diagnosticul de boală Parkinson cu debut juvenil poate fi confirmat doar atunci când mutaţiile
cauzatoare de boală sunt identificate pe ambele alele PARK2.
Mutaţiile genei PARK2 includ mutaţii punctiforme, dar şi rearanjamente la nivelul exonilor, inclusiv
deleţii şi duplicaţii. O singură mutaţie la nivelul genei PARK2 poate creşte susceptibilitatea pentru
boala Parkinson sau poate determina uneori o transmitere de tip autozomal dominant. Această
variabilitate privind penetranţa şi corelaţia genotip/fenotip face consilierea genetică dificilă.
PARK6. Forma juvenilă, transmisă autozomal recesiv, a bolii Parkinson de tip 6 (PINK1) se
caracterizează prin combinaţii variabile de rigiditate, bradikinezie şi tremor de repaus, ce o face de
cele mai multe ori imposibil de diferenţiat din punct de vedere clinic de forma idiopatică.
Gena PINK1 codifică o serin/treonin kinază de 581 AA, PTEN, ce se găseşte la nivelul membranei
mitocondriale externe cu domeniul C-terminal în citoplasmă şi capătul N-terminal în interiorul
mitocondriilor, cu rol în fosforilarea unor proteine mitocondriale apărute ca răspuns la stres-ul celular.
Mutaţiile descrise până în prezent la nivelul acestei gene determină apariţia unei proteine modificate
cu scăderea potenţialului membranei mitocondriale în condiţii de stres.
Debutul bolii este, de obicei, în jurul vârstei de 35 ani, femeile şi bărbaţii fiind afectaţi în mod egal.
Boala are o evoluţie lent progresivă, cu semne clinice variabile care includ hipereflexia, distonia,
comportament anormal şi/sau manifestări psihiatrice, depresie, halucinaţii şi anxietate, care pot apărea
chiar înainte de debutul parkinsonismului. Tratamentul susţinut cu levodopa are efecte benefice, dar
uneori se poate observa apariţia precoce a unor complicaţii severe (diskinezie).
PARK7. Aproximativ 1-2% din cazurile de boală Parkinson cu debut precoce sunt asociate cu mutaţii
în gena PARK7 sau DJ1. Gena PARK7 codifică o proteină ubiquitară, înalt conservată, ce joacă un rol
important în stres-ul oxidativ. Două mutaţii au fost descrise la nivelul acestei gene: deleţia mai multor
exoni, care împiedică sinteza proteinei, şi o mutaţie punctiformă, care determină sinteza unei proteine
mai puţin stabile ce este degradată la nivelul proteozomului, reducând astfel cantitatea de DJ-1 la
niveluri scăzute sau absente.
PARK9. Apariţia bolii Parkinson tip 9 este legată de o mutaţie la nivelul genei ATP13A2 pe cromozomul
1p36. ATP13A2 codifică o proteină omoloagă cu ATP-azele tip P, care funcţionează ca pompe
ionice.
Sindromul Kufor-Rakeb progresează rapid şi debutează de obicei în al doilea deceniu de viaţă.
Se manifestă în mod obişnuit cu tulburări de comportament, akinezie, rigiditate, disfuncţii ale
tractului piramidal, demenţă şi este, în general recunoscută ca fiind o tulburare palidopiramidală cu
heterogenitate fenotipică considerabilă.
Pentru testarea adulţilor asimptomatici cu risc sunt disponibile în laboratorul nostru teste pentru mutaţii
la nivelul genelor SNCA, PARK2, PINK1, DJ-1, LRRK2 şi ATP13A2. Astfel de teste nu sunt utile pentru

292