Page 294 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 294

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                               18.1.5.4 Coreea  Huntington
       Informaţii generale
       Coreea  Huntington  este  o  afecţiune  neurodegenerativă  progresivă,  cu  transmitere  autozomal
       dominantă,  caracterizată  fenotipic  prin  mişcări  involuntare,  distonie,  declin  cognitiv  şi  tulburări
       comportamentale.
       Prevalența bolii este 5-10:100000 cazuri. În mod tipic, primele simptome apar între 35 şi 50 ani însă
       afecţiunea poate debuta la orice vârstă. Din cauza apariţiei tardive a simptomelor, o persoană afectată
       de coreea Huntington poate avea copii înainte de a şti că suferă de această boală .
                                                                1;6
       Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1872 de către medicul american George Huntington.
       Termenul  „coree”  îşi  are  originea  în  cuvântul  grec  khoreia  =  dans  şi  caracterizează  mişcările
       involuntare rapide, nerepetitive, ample şi bruşte specifice bolii; aceste mişcări pot varia în severitate,
       de la agitaţie însoţită de o exagerare intermitentă uşoară a gesturilor şi expresiei, mişcări nervoase
       ale mâinilor, mers ondulant instabil până la un flux continuu de mişcări violente, invalidante. Coreea
       este prezentă la peste 90% dintre pacienţi şi se agravează în cursul primilor 10 ani de evoluţie. Pe
       măsură ce boala avansează coreea este înlocuită treptat de distonie şi manifestări parkinsoniene,
       cum ar fi bradikinezia, rigiditatea, instabilitatea posturală. În stadiile tardive se instalează un sindrom
       akinetic-rigid, în care mişcările coreice sunt minime sau absente. Afectarea funcţiei motorii voluntare
       reprezintă un semn precoce de boală; dizartria şi tulburările oculomotorii se dezvoltă de asemenea în
       stadiile iniţiale, în timp ce disfagia apare târziu.
       Boala Huntigton juvenilă (varianta Westfal; 5-10% din cazuri) debutează înainte de vârsta de 20 ani
       şi se caracterizează prin manifestări parkinsoniene, distonie, demenţă, epilepsie şi coree uşoară sau
       chiar absentă .
                2;5
       Toate  persoanele  afectate  de  coreea  Huntington  prezintă  un  declin  global  progresiv  al  funcţiilor
       cognitive. Sindromul de demenţă include în stadiile iniţiale iritabilitate, neglijenţă, pierderea interesului;
       încetinirea procesului de gândire şi tulburările de memorie apar mai târziu. Acest tablou clinic este
       caracteristic demenţei subcorticale (diferită de cea care apare în boala Alzheimer), despre care se
       crede că reflectă disfuncţia circuitului neuronal fronto-subcortical.
       Tulburările  comportamentale  sunt  reprezentate  în  principal  de  boala  afectivă.  Depresia  este  mai
       prevalentă; doar un număr mic de pacienţi prezintă atacuri maniacale caracteristice bolii bipolare. Se
       poate înregistra o rată mai mare de suicid; persoanele afectate pot dezvolta de asemenea psihoză,
       simptome obsesiv-compulsive, tulburări sexuale, afectarea somnului şi modificări de personalitate .
                                                                           2;6
       Trăsăturile  neuropatologice  ale  coreei  Huntington  includ  degenerescenţa  neuronală  selectivă  din
       caudat şi putamen. Afectarea preferenţială a neuronilor spinoşi mijlocii GABA-ergici ai căii indirecte
       de control al mişcărilor din ganglionii bazali constituie baza neurobiologică a coreei (deteriorarea
       sistemelor colinergice şi GABA-ergice din corpii striaţi afectează inhibiţia GABA-ergică a celulelor
       din globus pallidus); interneuronii striatali nu sunt în general afectaţi; alte regiuni cerebrale ce pot
       fi implicate sunt: substanţa neagră, hipocampul, precum şi alte zone din cortex. Au fost propuse
       mai multe mecanisme pentru distrugerea neuronală, cum ar fi exotoxicitatea (efectul neurotoxic al
       aminoacizilor excitatori în prezenţa activării excesive a receptorilor postsinaptici), stres-ul oxidativ,
       perturbarea metabolismului energetic şi apoptoza .
                                          2;5

         294
   289   290   291   292   293   294   295   296   297   298   299