Page 294 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 294
18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
18.1.5.4 Coreea Huntington
Informaţii generale
Coreea Huntington este o afecţiune neurodegenerativă progresivă, cu transmitere autozomal
dominantă, caracterizată fenotipic prin mişcări involuntare, distonie, declin cognitiv şi tulburări
comportamentale.
Prevalența bolii este 5-10:100000 cazuri. În mod tipic, primele simptome apar între 35 şi 50 ani însă
afecţiunea poate debuta la orice vârstă. Din cauza apariţiei tardive a simptomelor, o persoană afectată
de coreea Huntington poate avea copii înainte de a şti că suferă de această boală .
1;6
Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1872 de către medicul american George Huntington.
Termenul „coree” îşi are originea în cuvântul grec khoreia = dans şi caracterizează mişcările
involuntare rapide, nerepetitive, ample şi bruşte specifice bolii; aceste mişcări pot varia în severitate,
de la agitaţie însoţită de o exagerare intermitentă uşoară a gesturilor şi expresiei, mişcări nervoase
ale mâinilor, mers ondulant instabil până la un flux continuu de mişcări violente, invalidante. Coreea
este prezentă la peste 90% dintre pacienţi şi se agravează în cursul primilor 10 ani de evoluţie. Pe
măsură ce boala avansează coreea este înlocuită treptat de distonie şi manifestări parkinsoniene,
cum ar fi bradikinezia, rigiditatea, instabilitatea posturală. În stadiile tardive se instalează un sindrom
akinetic-rigid, în care mişcările coreice sunt minime sau absente. Afectarea funcţiei motorii voluntare
reprezintă un semn precoce de boală; dizartria şi tulburările oculomotorii se dezvoltă de asemenea în
stadiile iniţiale, în timp ce disfagia apare târziu.
Boala Huntigton juvenilă (varianta Westfal; 5-10% din cazuri) debutează înainte de vârsta de 20 ani
şi se caracterizează prin manifestări parkinsoniene, distonie, demenţă, epilepsie şi coree uşoară sau
chiar absentă .
2;5
Toate persoanele afectate de coreea Huntington prezintă un declin global progresiv al funcţiilor
cognitive. Sindromul de demenţă include în stadiile iniţiale iritabilitate, neglijenţă, pierderea interesului;
încetinirea procesului de gândire şi tulburările de memorie apar mai târziu. Acest tablou clinic este
caracteristic demenţei subcorticale (diferită de cea care apare în boala Alzheimer), despre care se
crede că reflectă disfuncţia circuitului neuronal fronto-subcortical.
Tulburările comportamentale sunt reprezentate în principal de boala afectivă. Depresia este mai
prevalentă; doar un număr mic de pacienţi prezintă atacuri maniacale caracteristice bolii bipolare. Se
poate înregistra o rată mai mare de suicid; persoanele afectate pot dezvolta de asemenea psihoză,
simptome obsesiv-compulsive, tulburări sexuale, afectarea somnului şi modificări de personalitate .
2;6
Trăsăturile neuropatologice ale coreei Huntington includ degenerescenţa neuronală selectivă din
caudat şi putamen. Afectarea preferenţială a neuronilor spinoşi mijlocii GABA-ergici ai căii indirecte
de control al mişcărilor din ganglionii bazali constituie baza neurobiologică a coreei (deteriorarea
sistemelor colinergice şi GABA-ergice din corpii striaţi afectează inhibiţia GABA-ergică a celulelor
din globus pallidus); interneuronii striatali nu sunt în general afectaţi; alte regiuni cerebrale ce pot
fi implicate sunt: substanţa neagră, hipocampul, precum şi alte zone din cortex. Au fost propuse
mai multe mecanisme pentru distrugerea neuronală, cum ar fi exotoxicitatea (efectul neurotoxic al
aminoacizilor excitatori în prezenţa activării excesive a receptorilor postsinaptici), stres-ul oxidativ,
perturbarea metabolismului energetic şi apoptoza .
2;5
294

