Page 290 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Boala Parkinson cu transmitere autozomal dominantă
% de indivizi Populaţia Numele Gena Locus Proteina codificată
afectaţi cu mutaţii locusului
Italia, Grecia,
Rar PARK1 SNCA 4q21 α-sinucleina
Germania
Necunoscut Germania PARK3 — 2p13 —
Hidrolaza capătului C-terminal al
Rar Germania PARK5 UCHL1 4p14
ubiquitinei L1
2%-7% Japonia PARK8 LRRK2 12q12 Serin/treonin kinază cu regiuni
bogate în leucină
PARK1. Prima genă descoperită (SNCA), la nivelul căreia s-au observat mutaţii ce determină boală
Parkinson, este o genă ce codifică proteina alfa-sinucleina, considerată de mulţi cercetători un element
cheie în etiologia bolii. Această proteină este abundent exprimată în citosol şi se crede că are un rol
important în maturarea veziculelor presinaptice şi că funcţionează ca un reglator negativ în procesul
de eliberare al neurotransmiţătorilor. Formele fibrilare fosforilate de α-sinucleină se găsesc în cantităţi
considerabile la nivelul corpilor Lewy. Cu toate acestea, identificarea speciilor proteice neurotoxice
in vivo şi etapele critice ale procesului de alterare funcţională rămân domenii de cercetare intensă.
Persoanele cu boală Parkinson care au o mutaţie în gena SNCA au manifestări clinice similare cu ale
pacienţilor cu forme idiopatice şi răspund asemănător la tratamentul cu levodopa, dar vârsta medie
de debut este de 46 de ani.
Aceeaşi mutaţie (p.Ala53Thr în exonul 4) în gena SNCA a fost observată atât la familii de origine
italiană, cât şi la 9 familii de origine elenă.
Ulterior, o altă mutaţie în gena SNCA (p.Ala30Pro în exonul 3) a fost identificată la o familie germană,
dar aceasta nu este o cauză comună a cazurilor familiale de boală Parkinson.
În prezent este cunoscut faptul că familiile cu boală Parkinson autosomal dominantă, considerate
anterior ca având mutaţii legate de cromozomul 4p15 şi încadrate ca forme PARK4, au de fapt o
triplare a unei regiuni cromozomiale care conţine SNCA.
Studii genetice aprofundate au furnizat dovezi conform cărora variabilitatea lungimii alelei dintr-o
secvenţă dinucleotid repetitivă din gena SNCA (denumită SNCA REP1) este asociată cu un risc
crescut de boala Parkinson.
PARK3. Simptomele clinice sunt similare cu cele din boala Parkinson idiopatică, cu o medie a vârstei
de debut de 59 ani.
PARK4. Mutaţia genetică din această formă de boală este similară cu cea din PARK1.
PARK5. Simptomele apărute în această formă de boală, caracterizată prin mutaţia p.Ile93Met în
gena UCHL1, la un singur caz dintr-o familie germană au fost similare cu cele observate în cazurile
idiopatice şi au inclus, de asemena, un răspuns pozitiv la levodopa. Vârsta de debut este de 49 - 50
de ani. Testarea genetică moleculară a sute de persoane nu a identificat mutaţia p.Ile93Met sau orice
altă mutaţie în gena UCHL1; astfel, constatarea raportată de Leroy et al (1998) poate fi o simplă
coincidenţă sau efectul polimorfismului genic.

290