Page 61 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

celulele B mature anormale. Pe de altă parte clasificarea neoplaziilor cu celulă T şi NK este mai puţin
bine stabilită decât cea a neoplaziilor cu celulă B şi multe neoplazii rămân în categoria limfomului
cu celulă T periferică, nespecificat (PTCL,U). Clasificarea conform schemei curente nu urmează un
algoritm simplu şi necesită adesea asimilarea de informaţii diverse, incluzând studii morfologice,
imunohistochimice, citometrie în flux, citogenetică, FISH şi teste moleculare . 2
Neoplaziile cu celulă T/NK matură (periferică) sunt divizate în leucemice, cutanate şi extraganglionare
şi cele cu origine ganglionară. Majoritatea limfoamelor cu celulă T periferică (PTCL – PTCL,U, limfomul
T angioimunoblastic, limfomul cu celulă mare anaplazică) sunt malignităţi posttimice, care exprimă
TCR α/β, derivate aparent din sistemul imun adaptativ (antigen specific bazat pe receptor). Ele apar
în general în organele limfoide periferice din celule T naive, efectoare (reglatoare CD4 şi citotoxice
+
CD8 ) sau de memorie. Limfoamele cu celulă NK şi un număr mic de PTCL ce pot fi derivate extratimic
+
sunt legate de sistemul imun înnăscut (nerestricţionat MHC). PTCL din acest grup (limfomul cu celulă
T hepatosplenic, limfomul cu celulă T subcutanat panniculitis-like, limfomul cu celulă T tip enteropatie)
tind să apară în localizări mucoase şi cutanate, adesea exprimă TCR γ/δ, antigene asociate celulei
NK şi proteine asociate granulelor citotoxice .
11
Neoplasmele cu celulă T şi NK matură pot fi identificate prin IFCF pe baza detecţiei expresiei antigenice
aberante, spre deosebire de celulele B neexistând un marker surogat de clonalitate la fel de fidel ca
expresia kappa şi lambda. În plus expresia antigenică aberantă trebuie distinsă de variaţiile fenotipice
normale observate între multiplele subseturi de celule nonneoplazice.
Ocazional expresia antigenică aberantă poate consta în lipsa completă a colorării pentru unul sau
mai multe antigene pan-celulă T, CD5 şi CD7 fiind antigenele cel mai frecvent pierdute. Celulele
neoplazice CD7 trebuie distinse de o populaţie mică de celule T normale CD7 din piele şi sânge care
-
-
pot creşte în dermatoze benigne şi alte condiţii reactive.
Mai frecvent neoplaziile T şi NK demonstrează o alterare mai subtilă a colorării pentru antigene decât
lipsa completă a acestora, cele mai frecvente fiind colorarea celulelor T mai intensă sau mai slabă
pentru CD3 sau CD5, colorarea mai slabă a celulelor NK pentru CD2, CD7, CD56 şi CD57, o expresie
intensă mai omogenă a CD8 şi CD16 de către celulele NK.
De asemenea populaţiile de celule T şi NK anormale pot fi recunoscute după expresia de antigene
care nu sunt în mod normal exprimate în aceste linii, spre exemplu antigenele mieloide CD15, CD13
şi CD33 au fost descrise în unele neoplazii cu celulă T matură, putând duce la confuzia cu leucemia
acută mieloidă; celulele NK pot achiziţiona CD5; expresia antigenului celulei B CD20 a fost descrisă
într-un procent mic de neoplazii cu celulă T şi poate fi de asemenea detectată într-un subset mic de
celule T normale.
Evaluarea prin IFCF a expresiei TCR V-β permite identificarea de populaţii restricţionate de celule
T, dar, spre deosebire de testele PCR pentru rearanjamentele genei TCR care pot fi efectuate atât
pe specimene proaspete cât şi îngheţate şi fixate, acest test este laborios şi necesită analizarea de
preferinţă în 24 ore de la recoltare.
Celulele NK nu prezintă expresia TCR, pentru demonstrarea clonalităţii celulelor NK fiind dezvoltată
analiza prin citometrie în flux a expresiei receptoruui NK (NKR), incluzând receptorii pentru Ig ai
celulelor killer (KIR) şi complexul CD94/NKG2, care pot fi de asemenea aplicate celulelor T citotoxice
de memorie din leucemia cu limfocite mari granulare (LGL) cu celule T.
Informaţiile imunofenotipice formează o parte importantă a clasificării neoplasmelor limfoide cu celulă

61