Page 62 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

T şi NK matură, acestea putând fi efectuate fie prin citometrie în flux, fie prin imunohistochimie (IHC),
selectarea tehnicii optime depinzând de aspectul care este cercetat. Studiile de IFCF sunt superioare
IHC în distincţia între celulele T şi NK. Anticorpii utilizaţi de IFCF detectează de obicei întregul
complex TCR-CD3, prezent pe suprafaţa celulelor T şi absent de pe suprafaţa celulelor NK, spre
deosebire de IHC care detectează numai componenta epsilon a CD3, neputând distinge între celulele
T şi NK. Celulele CD3 trebuie evaluate în continuare pentru diferenţierea între celulele NK, celulele
-
T anormale cu lipsa aberantă a CD3 şi celulele T imature. Studiile moleculare care demonstrează
rearanjamentul clonal al genei TCR pot de asemenea confirma linia celulară T.
IFCF permite determinarea expresiei ambelor forme, α/β şi γ/δ, ale TCR, spre deosebire de IHC care
detectează numai forma α/β a receptorului, această distincţie fiind importantă deoarece limfoamele cu
celelă T γ/δ sunt mai agresive.
Expresia CD4 şi CD8 poate fi stabilită atât prin IFCF cât şi prin IHC, IFCF prezentând avantajul
identificării celulelor neoplazice pe baza expresiei aberante a altor antigene şi apoi izolarea lor pentru
caracterizarea în continuare a acestora.
Atât IHC cât şi IFCF pot fi utilizate pentru identificarea diferenţierii NK prin detecţia CD56 şi CD57,
IFCF fiind considerată o tehnică mai sensibilă. În plus IFCF poate detecta CD16 şi ar trebui utilizaţi mai
degrabă anticorpii pentru detecţia izoformei CD16A decât a izoformei 16B asociată granulocitelor.
Coloraţii pentru proteinele asociate granulelor citotoxice TIA-1, care identifică majoritatea celulelor
T citotoxice, şi granzima B sau perforina, care indică un fenotip citotoxic activat, pot fi efectuate atât
prin IFCF, cât şi prin IHC. De asemenea coloraţii pentru CD30 şi proteina Alk-1 asociate cu limfomul
cu celulă mare anaplazică (ALCL) sunt mai frecvent efectuate prin IHC, dar sunt disponibile şi prin
IFCF.
CD103, exprimat de un subset de celule T intramucoase normale şi în limfomul cu celulă T asociat
enteropatiei (EATCL), este detectabil prin IFCF . 2
Neoplaziile cu ceulă T matură
Expresia CD4 şi CD8 poate fi utilizată pentru formularea unei liste de posibilităţi diagnostice şi
determinarea informaţiilor necesare pentru subclasificarea acestora.
▪ Neoplaziile CD4 /CD8 includ sindromul Sézary/limfomul cu celulă T cutanat (CTCL); leucemia
-
+
prolimfocitară cu celulă T (T-PLL); leucemia/limfomul cu celulă T al adultului (ATLL); ALCL; limfomul
cu celulă T angioimunoblastic (AITCL); PTCL, U; rar LGL.
În primul rând vor fi luate în considerare bolile care afectează primar sângele, incluzând sindromul
Sézary/CTCL, ATLL şi T-PLL .
2
▫ Sindromul Sézary/CTCL prezintă de obicei CD4 , CD26 , CD7 , cu prezenţa variabilă a
-
-
+
colorării şi intensitate variabilă a CD25, acest fenotip nefiind specific bolii .
2;5
▫ ATLL are un fenotip similar sindromului Sézary/CTCL CD4 , CD7 , dar cu o colorare
-
+
intensă mai uniformă pentru markerul de activare CD25 (receptorul IL-2). De asemenea aceşti pacienţi
prezintă integrarea clonală a genomului HTLV-1 2;5;11 .
▫ T-PLL este cel mai frecvent CD4 (60%), dar poate fi şi CD4 , CD8 (25%) şi mai rar numai
+
+
+
CD8 (15%). Spre deosebire de CTCL şi ATLL, T-PLL este de obicei CD7 , CD25 , lipseşte pierderea
+
-
+
aberantă sau scăderea expresiei altor antigene T şi este de obicei negativ pentru antigene asociate NK
şi pentru proteinele asociate granulelor citotoxice. Diagnosticul trebuie să ia în considerare excluderea
cazurilor rare de LGL CD4 . Studiile citogenetice pot confirma diagnosticul, peste 80% din pacienţii cu
+
62