Page 65 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

nivel intestinal trebuie diferenţiat de EATCL. Un subset bine recunoscut al EN-NK/T-NT are originea
într-o celulă T citotoxică NK-like, acestea exprimând CD3 de suprafaţă şi prezintă rearanjamente
clonale ale genei TCR. Rămâne problematică clasificarea cazurilor atipice în care lipseşte expresia
CD56 şi proteinelor asociate granulelor citotoxice, precum şi a formelor nonnazale în care lipseşte
dovada implicării EBV, fiind sugerată încadrarea ca limfom cu celulă NK neclasificabil. Clasificarea
OMS a EN-NK/T-NT solicită atât pozitivitatea EBV, cât şi a proteinelor asociate granulelor citotoxice .
7
▫ Leucemia cu celulă NK agresivă şi limfomul extraganglionar cu celulă T/NK tip nazal au
un fenotip similar, diferenţierea fiind clinică, limfomul fiind localizat tisular, in timp ce leucemia se
prezintă cu afectare medulară, citopenii şi prezenţa de celule neoplazice circulante, simptome B,
hepatosplenomegalie, teste funcţionale hepatice crescute, însoţite uneori de sindrom hemofagocitic .
2
Neoplaziile blastice limfoide includ leucemia acută şi limfomul limfoblastic. ALL şi LL au caracteristici
comune morfologice, imunofenotipice şi citogenetice, distincţia dintre ele fiind considerată de mulţi
arbitrară. Astfel în clasificarea OMS acestea sunt încadrate în categoria leucemie/limfom limfoblastic
cu precursor de celulă B şi T. Deşi unii pacienţi cu LL pot apărea la evaluarea clinică şi morfologică cu
boală localizată, studii sensibile de IFCF şi moleculare evidenţiază frecvent afectarea submicroscopică
a măduvei osoase sau sângelui periferic . IFCF permite identificarea celulelor imature sau anormale,
14
distincţia lor de celulele imature prezente în mod normal în măduiva osoasă şi timus, diferenţierea
între ALL şi AML, identificarea liniei celulare B sau T, subtiparea acestora şi urmărirea răspunsului la
tratament, incluzând identificarea responder-ilor precoce şi detecţia bolii minime reziduale .
2;5
Utilizarea unui plot CD45 versus lumina dispersată lateral este foarte utilă în identificarea blaştilor,
aceştia prezentând o intensitate scăzută a expresiei CD45 şi lumină dispersată lateral scăzută.
Aceasta permite distincţia de limfocite (CD45 intens), precursorii eritroizi (CD45 negativ), precursorii
neutrofilici şi eozinofilici (lumină dispersată lateral mai crescută) şi monocite (lumina dispersată lateral
mai crescută şi CD45 mai intens). Populaţia blastică este apoi izolată prin “gating” electronic pentru
analiza detaliată a expresiei antigenice. Blaştii neoplazici pot fi similari celulelor normale blocate în
maturaţie şi sunt recunoscute la diagnosticul prin IFCF prin numărul crescut comparativ cu celulele
normale care exprimă acelaşi fenotip dar şi prin expresia frecventă de pattern-uri anormale de
maturaţie, denumite pattern-uri imunofenotipice asociate leucemiei, ce pot fi clasificate în 4 tipuri:
1) expresia aberantă de markeri care nu sunt în mod normal prezenţi pe celulele liniei respective; 2)
expresia asincronă sau fenotipul conţine aspecte neaşteptate pentru stadiul de maturaţie respectiv,
cum ar fi expresia CD20 pe suprafaţa precursorilor de celulă B; 3) supraexpresia şi 4) lipsa expresiei
unor markeri 1;2;5 .
Distincţia între AML şi ALL este importantă pentru selecţia terapiei corespunzătoare. În ALL CD19 are
sensibilitatea şi specificitatea cele mai mari pentru detecţia liniei B, iar cCD3 pentru detecţia liniei T.
cCD22 sau cCD79a sunt de asemenea markeri sensibili şi specifici pentru linia B .
2
Tabel 17.9.5.4: Markeri pentru diagnosticul leucemiei acute limfoblastice 8

Linia celulară Antigene
ALL cu precursor de celulă B CD19, CD10, CD79a, TdT, cCD22, HLA-DR, cCD79a
ALL cu precursor de celulă T CD1, CD2, CD3, CD4, CD5, CD7, CD8, TdT, cCD3
Leucemia Burkitt CD19, CD10, CD20, CD22, CD79a, sIgG, CD45 intens

65